Audierea dura de un ceas încheiat şi comisarul Tudose încă nu ajunse la nici o concluzie. Totuşi, îi convenea ca într-o perioadă aglomerată a anului să se ocupe de un caz în aparenţă simplu, fiind vorba doar despre contuzia suferită de victima Raluca. Suspectul Călin Stroe, deşi părea cooperant, nu spunea, în esenţă, nimic.
– Şi, de îndată ce-am trecut de codri de aramă, am văzut în depărtare albind pădurea de argint cea cu mândră glăsuire… – reluă suspectul.
Comisarul oftă, apoi căută să rezume, dictându-i agentei Simona:
– Suspectul pretinde a fi zărit şi chiar străbătut păduri ce-ar fi putut să fie, dar care, din motive lesne de-nţeles, niciodată nu vor fi…
– Am apucat să scriu altceva – îl întrerupse Simona.
– Anume?
– Suspectul descrie halucinaţii forestiere pe fond vesperal.
– Mă rog, merge şi-aşa. Şi-n pădurea aia de argint ce-aţi făcut, v-aţi certat?
– A existat un moment tensionat – recunoscu Călin Stroe. Arătându-se o zână…
– Adică, cum, o zână?
– Exact cum zic. Era necorporală şi aproape la fel de frumoasă ca şi colega dumneavoastră.
Simona-i aruncă suspectului o ocheadă care se dorea o apreciere pentru bunul său gust, în vreme ce comisarul rămase mirat şi se gândi să încerce o pistă nouă:
– Să revenim la început! Aţi consumat alcool în prealabil?
– Ceva coniac… Martell.
Comisarul înghiţi în sec şi decise:
– E clar! Nu putem descâlci povestea fără reconstituire!
Curând, comisarul Tudose, agenta Simona şi inculpatul Călin Stroe se aflau la benzinărie, în faţa paharelor de coniac. După ce goliră o sticlă de Martell, cel mult două, Tudose dori să refacă traseul. Dar, ieşiţi în părculeţul de lângă stadion, acesta era cufundat în tonuri arămii, iar în depărtare lucea, albă, pădurea de argint, pădure a cărei rumoare ajungea până la ei şi pe care greu ai fi putut-o numi altfel decât mândră glăsuire.
.
Recomandări: Mirela Pete, Luiza Daneliuc, Zina.
Mirela Pete
ian. 27, 2013 @ 09:20:04
Ucigătoare înșiruirea:”Şi, de îndată ce-am trecut de codri de aramă, am văzut în depărtare albind pădurea de argint cea cu mândră glăsuire”!
Și cum nu putem descâlci povestea fără reconstituire, noroc și sănătate!
La mulți ani frumoși! Să ne bucuri cât mai multă veme cu scrierile tale deosebite! Și la cât mai multe cărți, pe lângă cele existente deja în palmaresul personal.
Violete de Vicenza | Iubesc Viaţa
ian. 27, 2013 @ 10:02:37
StropiDeSuflet
ian. 27, 2013 @ 12:36:24
Umor a la Caragiale! De râsu-plânsu, dureros de adevărat.
Eheeee! Intr-o pădure de aramă, de aur sau argint cu siguranţă nu ar fi uscături ! Şi atunci mă întreb unde ar sta atâtea „uscături” ce populează acum lumea? Poate personajele de mai sus chiar s-ar fi vrut într-o astfel de pădure! Dar cine nu ar vrea?
mariangrajdan
ian. 27, 2013 @ 13:01:38
Sarut mana, Parinte,
Pe cand sa asteptam urmatoarele volume de talcuiri la Vechiul Testament? Abia le asteptam!!!
Cu drag, Marian
________________________________
Parfumul Parcului Chindia
ian. 27, 2013 @ 16:01:09
Nina
ian. 27, 2013 @ 16:06:22
Hahaha, foarte amuzanta povestea. Ce frumos ai gasit loc versurilor in context. Asteptam reconstituirea.
Parfumul parcurilor « my heart to your heart
ian. 27, 2013 @ 17:08:43
elaroseni
ian. 27, 2013 @ 18:26:11
La multi ani! „Reconstituirea” zilei de azi?…
CARMEN
ian. 27, 2013 @ 19:25:14
paduri argintii, zâne, Martell, suspecti, audieri … frumoasa poveste! Cel mai mult mi-a placut partea cu reconstituirea 🙂 De altfel, cea mai buna decizie de treci codrii 😉
daurel
ian. 27, 2013 @ 20:40:17
La multi ani cu sanatate !
Mala Teaha
ian. 27, 2013 @ 23:02:31
Delicios text, parodie fin executata, manipulare mindra a slovei… Pe de alta parte, agenta Simona are o viziune absolut originala (sau adevarata?) asupra realitatii… :))
Diana
ian. 28, 2013 @ 10:40:13
Concluzia mea: coniacul Martell e “resortul” ce deschide ochiul lui Shiva. 🙂
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:51:44
Mirela:
Pe cărţi m-aş axa şi eu, deşi cred că va mai trebui să fac şi altele…
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:52:32
Aurora:
După Martell, orice părculeţ devine codru de argint!
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:53:21
Marian:
Doamne-ajută!
Eu am încheiat lucrul la tâlcuirea Bibliei, restul depinde de editori…
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:53:58
Nina:
Funcţie de buget, reconstituim…
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:54:25
Ela:
De azi, de mâine…
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:55:00
Carmen:
Azi reconstituim reconstituirea.
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:55:20
Daurel:
Mulţumim, Doamne-ajută!
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:56:06
Mala:
Agent Simona e foarte apreciată în Poliţia locală.
Vania
ian. 28, 2013 @ 11:56:51
Diana:
Noi îi zicem „ochiul lui Horus”, dar e posibil să ne referim la aceeaşi realitate.
-X-
ian. 28, 2013 @ 16:20:19
Elementul principal al reconstituirii l-a constituit coniacul sau padurea ?
Nu mi-e prea clar 🙂
Vania
ian. 28, 2013 @ 17:15:58
Este o sinergie…
NONO
ian. 29, 2013 @ 08:44:43
Tare frumos, domnule Vania! I-am zis şi lui Dacti: nu mai sta îmbufnată, citeşte poveştile domnului Vania! Sunt cel mai bun remediu împotriva tristeţilor de dimineţi geroase şi de nostalgice obsesii când stai să numeri la angoase şi cauţi leac pentru depresii.
Văd că m-a ascultat. 🙂
Lolita
ian. 29, 2013 @ 09:23:02
O lectură de calitate, cu reconstituiri în primul rând de amintiri! Dialogul halucinant dintre personaje face aluzii fine spre o realitate mai puţin prozaică!
Mulţumesc!
Vania
ian. 29, 2013 @ 10:17:24
Nono:
Bine că-i mai zici, căci rar dă pe-aici!
Vania
ian. 29, 2013 @ 10:18:09
Lolita:
În final, au simţit şi poliţiştii invitaţia către alte lumi…
comunicate de presa
ian. 29, 2013 @ 17:37:31
Foarte frumoasa povestea 🙂
Vania
ian. 29, 2013 @ 17:41:34
A ieşit…
Zinaida Strinu
ian. 30, 2013 @ 07:50:24
La asemenea pădure, firește că reconstituirea nu se putea inspira decât după Martell ! 😆
Vania
ian. 30, 2013 @ 08:12:44
Odată, am încercat cu Armagnac 1702. Şi-am nimerit direct în codrul de aur.
Theodora
feb. 01, 2013 @ 16:34:44
suspectul are gusturi bune … si mie imi place coniacul Martell 🙂
Luiza Daneliuc » Blog Archive Highlights of the week
feb. 01, 2013 @ 17:33:40