Grafică de Aurelia Anghel

.

Dropiile, se ştie, nu prea sunt sociabile sau, cel puţin, nu cu bipezii. „Ăştia ar vrea doar să ne prindă! Adică, în loc să ne-mbuibăm noi, să se îmbuibe ei!” – gândesc cele mai multe şi, în general, cam trebuie să recunoaştem că-şi au dreptatea lor. Pe de altă parte, nici noi nu greşim prea grav, căci doar nu şi-ar dori să băgăm în noi numai găină ori peşte!

Dropia la care se gândi flăcăul din povestea noastră nu făcea excepţie, singur eroul putându-se apropia de ea, dat fiind darul său de-a comunica cu toate jivinele. Cum s-a dedus, nici băiatul nu-şi propuse să devină lacto-vegetarian, însă, dacă şi-a făcut o cunoştinţă printre lighioane, aceea nu mai avea să se teamă de săgeata nemiloasă plecată din arc. „Oare cum face să ne deosebească?” – se întrebă iepurele Rulă. „Că, pentru mine, toţi bipezii sunt la fel!…”

– Să merg după fata împăratului Roş? – întrebă flăcăul, după ce dropia se arătă.

Pasărea avu doar o uşoară mişcare a ciocului, înţeleasă de băiat ca un fel de „cui i-ar folosi?”.

– Adică… – îi ceru băiatul să fie mai lămurită.

– Adică aruncă ursul o vorbă şi tu eşti gata să mergi până la capătul lumii! Ce se pricepe el la femeile voastre, când nici ursoaica lui nu l-a suportat? Că biata jivină şi-a luat ursuleţii şi l-a lăsat, nici nu mai vrea să ştie de el! Cică, toată iarna a sforăit, un foc nu e-n stare să facă! Şi-acum, s-a pomenit mare estet şi călăuzitor în dragostele altora…

– Zic să-l lăsăm pe urs, şi-o fi dat şi el cu presupusul, da’ întrebam de fata împăratului? Tu, oricum, eşti mai umblată…

Dropia se simţi măgulită, însă nu într-atât încât să-şi piardă măsura:

– Am mai umblat, ce-i drept, însă nu până acolo. De ce nu te duci, mai bine, până-n primul sat? Iei o bere la han, să vezi şi tu cum e, şi mai auzi pe-acolo ce şi cum. Berea trebuie să fie bună, că toţi încep să cânte după ce beau câteva bărdace!

Băiatul socoti nimerit sfatul. Printre oameni, mai degrabă ar afla despre lumea largă, decât să întrebe jivinele care, chiar dacă s-au mai îndepărtat de codru, tot pădureţe se numeau că sunt şi de-abia dacă ştiau cu o cirtă mai mult decât el despre cele din afară.

– Şi satul cum îl cunosc?

– Te uiţi şi tu unde-s mai multe case…

– Şi alea-s aşa… ca unde locuiesc eu?

– Nu, alea-s chiar case! – preciză pasărea, nu chiar pe înţelesul tânărului.

Se mai socoti şi singur, mai întrebă şi pe-un vulpoi bătrân şi, în cele din urmă, băiatul hotărî s-o pornească în lume.

Multe lacrimi vărsă maică-sa auzind ce-a pus la cale băiatul, căci se temea că n-o să-l mai vadă! Deşi se aşteptase ca într-o zi să se petreacă aceasta, se amăgise până acum că poate acea zi n-a mai prinde-o. Căută să-l sperie cu primejdiile din lume, îi aminti că n-are strop de şcoală şi că-l vor lua oamenii-n râs, îi spuse că oamenii-s vicleni şi se va pomeni înşelat înainte să-şi dea seama şi multe altele. Dar, flăcăul se arătă neînduplecat:

– Ce să înşele la mine? Să-mi fure păduchii din păr?…

Cum argumentele căzură unul după altul, flăcăul îşi luă într-o dimineaţă rămas bun de la părinţii săi şi, aducând rugă Sfintei Parascheva, porni în lumea cea mare, presupusă a fi ostilă, dar şi aducătoare de oarece mulţumire.

.

Recomandări: Alex Mazilu, Androxa, Clipe de Cluj, Cristian Milla, Gabi123, Lili3D, Mirela Pete, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură.