Erau odată un bărbat şi-o femeie care, rămânând văduvi, se recăsătoriră unul cu celălalt, aducându-şi laolaltă şi câte-o fată din prima căsnicie fiecare. Fiind ei cam de vârsta a doua, dracii de copii de pe stradă le ziceau moşul şi baba, măcar că era în aceasta o exagerare evidentă. Cât despre fete, iată: Fata babei era neasemuit de rea, puturoasă de leneşă, balcâză ca un cur de maimuţă, zgrunţuroasă şi răstită la vorbă şi, în plus, rapidistă. Fata Moşului, în schimb, era bună la suflet ca pita caldă, vrednică la tot lucrul, frumoasă precum o cadră – cât dacă la soare priveai cam anevoie, la dânsa ai fi tras cu ochiul în toată vremea -, cu vorba mieroasă şi blândă, posedând o cultură vastă şi fiind, aşa cum se cuvine, utistă.
Da’ vezi că baba n-o prea vedea cu ochi buni pe fii-sa vitregă, aşa că mereu îi zicea moşului s-o mai mătrăşească de-acasă, trimiţând-o la produs. Mai mototol de felul său, moşul se prinse la vorba babei, începând să bată apropouri fine faţă de fiică-sa, până ce aceea plecă în lume.
Ieşind fata din cetate, dădu curând peste-o fântână nămolită, cu ghizdurile năpădite de buruieni şi, în general, într-o vădită stare de depreciere.
– Fată bună şi frumoasă, nu trece aşa pe lângă mine! – o agrăi fântâna. Adu-mi oareşce îmbunătăţiri, că şi eu ţi-oi da apă bună la întoarcere…
Fata o privi cu milă şi-i răspunse:
– Vezi că n-am la mine nici foreză, nici mistrie, nici materiale de construcţie! Cum să te repar? Poate, când oi veni… Cât despre apă, mă descurc.
Mai merse fata, şi dădu de-un păr năpădit de omizi, care-o rugă la rându-i să-l cureţe, făgăduind pere aurite şi zemoase oarecând. Fata dădu un bobârnac unei omizi ce tocmai da să se suie pe trunchi, dar argumentă că ar fi dificil să facă mai mult, neavând nici scară, nici pompă de stropit.
Ceva mai încolo, fata întâlni un cuptor năruit, însă nu-l putu ajuta nici pe acela, din pricini similare, nefiind pregătită pentru astfel de intervenţii.
Ajunsă în pădure, tânăra dădu peste casa Sfintei Vineri şi se băgă s-o slujească. Mergând a doua zi Sfânta la biserică, îi zise să aibă grijă de copiii ei, dându-le bucate din tărâţe nici calde, nici reci, şi să le mai caute prin blănuri de cele lighioane nedorite.
Rămasă cu jivinele, căci jivine erau copiii, fata uită sfaturile Sfintei şi făcu aşa cum ştia ea mai bine. Scoase din raniţă şi vaccină jivinele cu Nobivac, le dădu Caniverm intern şi Bancid împotriva puricilor şi căpuşelor, apoi desfăcu plicuri, pungi şi conserve de Wiskas, Chappi, NaturalMix şi le dădu copiilor, animalele mâncând cu poftă. Când se întoarse Sfânta de la biserică, toate spuseră cât de mulţumite sunt, rugând ca aşa să fie ospătate întotdeauna. Sfânta Vineri îi zise fetei să intre într-o cămăruţă şi să-şi aleagă ce i-o place de-acolo. Fata zări numeroase cutii şi lădiţe frumos lucrate, însă, modestă, alese doar un pliculeţ îngălbenit de vreme. Se uită Sfânta Vineri cam chiorâş:
– Apoi, acela-l aleseşi? De ce n-ai luat o cutie din cele frumoase?
– Mi-o ajunge – zise fata -, şi-aşa n-am făcut mare lucru.
Bătrâna nu avu ce zice, iar fata porni către casă.
Chiar la intrarea în pădure, un supermarket ademenitor o uimi pe fata Moşului, cu atât mai mult cu cât nu-l zărise la sosire. Deschise plicul şi descoperi un card VISA. „Poate mi-o ajunge de ceva mărunţişuri” – îşi spuse, intrând în prăvălie. Aici, pe lângă un autoturism Audi A6 Allroad, îşi mai cumpără una-alta. Pornind către casă, zări cuptorul – plin de pâini coapte de astă dată -, însă n-o interesă detaliul, având în portbagaj pâine pe vatră de la supermarket. Ignorat, cuptorul se nărui cu totul. Ajunsă în dreptul părului, plin de roade acum, fata tocmai mânca o minunată pară importată din Grecia, astfel că pomul se scutură tot de invidie, iar lemnul i se uscă. Mai încolo, fata desfăcu un pet de Izvorul Minunilor, iar fântâna se înnămoli şi surpă toată de ciudă.
Sosind acasă, fata-i povesti tatălui său prin ce trecuse, şi-n partea lor de casă începură lucrările de reabilitare termică, trase apă, îşi făcură centrală termică proprie, înlocuiră vechile fereşti cu termopane, plasară câte-o plasmă cu diagonala de 1,20 în fiecare cameră, traseră cablu cu internet şi multe altele, astfel că baba şi fiica cea balcâză erau în toată ziua roase de pizmă.
.
S-au îngrijit să nu-mi aniversez ziua de naştere în lipsuri: Adrian Voicu, Anacondele, Ana Veronica, Androxa, Artistu, Bianca Rus, Boghi, Carmen, Cella, Cleo, Cosmin Ştefănescu, Dana Pătrănoiu, Daurel, Ela Roseni, Elisa, Fewstuff, Fosile, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Ilieş, Gabriela Savitsky, Karina, Lili, Lorelei, Lucius Fascius, Mirela Pete, Nea Costache, Nicu, Onu, Ragnar, Răzvan Şerbu, Rokssana, Theodora Marinescu.
Fata Moşului « Ioan Usca | BunDeCitit.ro
ian. 29, 2012 @ 10:41:49
elaroseni
ian. 29, 2012 @ 11:02:31
Noa, ciudă mare-o hi şi printre scriitorii de…basme! 🙂 Citit, ieşit soarele! 🙂
Vania
ian. 29, 2012 @ 11:08:53
E o reluare, nu-s în formă pentru scrieri noi.
World of Solitaire
ian. 29, 2012 @ 11:20:14
Dupa model elaroseni,soarele disparu…, imbufnat ca baba si fata ei, de invidie pe autor! 🙂
Madi si Onu
Vania
ian. 29, 2012 @ 11:23:05
E doar o imitaţie…
World of Solitaire
ian. 29, 2012 @ 11:38:21
Modest.., ca fata mosului.
Mi-o placut!
Madi si Onu
cammely
ian. 29, 2012 @ 13:35:54
Asta inseamna lipsa unui marketing bun! 😆 Trebuie ceva munca pt. arta de a convinge clienții să cumpere. Trebuiau sa caute o noua piata de desfacere sarmanul cuptor, roditorii pomi si blandul izvor, pe considerentul „nimeni nu este profet in tara lui”! Stii cum se spune, deabia dupa ce pierzi ceva iti dai seama de valoarea lui. 😉
artistu
ian. 29, 2012 @ 14:05:14
Nu e nevoie sa ne multumesti tu. Noi iti multumim ca existi si ca ne descretesti fruntile mereu si ca ne oferi OPTIMISM din plin!
rusbianca
ian. 29, 2012 @ 14:23:48
Pizma, dar as astepta o razbunare din partea lor :)) Strasnica poveste1
Nea Costache
ian. 29, 2012 @ 15:22:35
Fata mosului totdeauna este mai frumoasa, marinimoasa decat fata babei desi un pic cam lenesa! Nu-i bai, important este ca i-a creeat mosului confortul mult dorit! Faina povestea, asteptam urmarea cu interes!
Cuvinte din trecut – …şi noi ne iubeam prin mansarde… (amintiri ciobite) | Cioburi de chihlimbar
ian. 29, 2012 @ 15:55:33
Vania
ian. 29, 2012 @ 17:27:47
Cammely: E vina acelora, că stăteau în vecinătatea unui supermarket.
Vania
ian. 29, 2012 @ 17:28:53
Artistu:
Nu sunt optimist decât într-un înţeles foarte larg. Mai exact, optimismul meu este unul eshatologic.
Vania
ian. 29, 2012 @ 17:29:35
Bianca:
E greu să te răzbuni, când alţii au card VISA şi-un cont generos…
Vania
ian. 29, 2012 @ 17:30:24
Costache:
Aş lăuda-o în plus pe fata moşului, subliniind că nu-i rapidistă!
Calea pelerinului – 8 – despre rugăciune | innerspacejournal
ian. 29, 2012 @ 19:38:50
almanahe
ian. 29, 2012 @ 21:43:22
superb!…nu numai că a înţeles ce e important în viaţă, dar a fost şi răsplătită pe măsură! e o poveste moralizatoare, ar trebui să devină povestea de seară de la Palat.
Gabriela
ian. 29, 2012 @ 23:11:16
Frumoasa scriere, Vania. M-ai facut sa zambesc. O povestire cu multe invataminte. Cu o morala multipla. Ma gandesc la fata mosului, care s-a nimerit sa aiba un caracter puternic si care, ca Donald Trump, s-a ridicat construind din caramizile aruncate in ea de invidia babei. Mosul e si el bucuros ca nepasarea si lipsa de implicare l-a facut fericit cand fata lui s-a intors din lume. Baba, cea care prin atitudinea ei incisiva a determinat plecarea fetei mosului in lume, e si cea mai napastuita. Si as mai avea. 🙂 As putea sa zic doar…fericiti cei saraci cu duhul… .:) Ori poate ca asa intelegem de ce ar fi dorit cineva sa moara si capra vecinului.
pe sânii ei doarme zeul nevăzut | absolut obişnuit
ian. 29, 2012 @ 23:17:39
Vania
ian. 30, 2012 @ 09:23:37
Almanahe:
În principal, mesajul e acela că un cont zdravăn în bancă te fereşte de multe bătăi de cap.
Vania
ian. 30, 2012 @ 09:24:44
Gabriela:
Şi altă morală: E mai simplu să cumperi toate gata coapte şi culese, decât să le faci chiar tu.
artă la microscop | DAP
ian. 30, 2012 @ 09:34:31
T
ian. 30, 2012 @ 11:02:24
Buna morala, dar trista.
“Kerosenul” vine la pachet cu avioanele « Gabriela Savitsky
ian. 30, 2012 @ 11:03:15
Vania
ian. 30, 2012 @ 11:45:53
T:
Când ai cont baban, nu-i tristă!
T
ian. 30, 2012 @ 12:37:05
Cand. 😀
Bio « • Gabriela Elena •
ian. 30, 2012 @ 13:47:04
Iarna… pe uliţă | innerspacejournal
ian. 30, 2012 @ 21:41:33
Bealmear « schtiel
ian. 30, 2012 @ 21:44:40
Povestea lui Make – Hambarul (XXI) « Weblog de IT si nu numai
ian. 30, 2012 @ 21:44:57
The Lord of the Rings « O lume in imagini
ian. 30, 2012 @ 22:05:30
Felix-Gabriel Lefter
ian. 31, 2012 @ 01:30:51
:)) Mor de invidie! (glumesc, fireşte): „optimism eshatologic”!
Împărtăşesc.
Vania
ian. 31, 2012 @ 07:59:21
Şi eu. Optimismul mă însoţeşte şi-n plan mundan.
devilishdesires
ian. 31, 2012 @ 18:20:11
Da, da, modesta fata mosului, cu Audi A6. Woo hoo! Dar foarte amuzanta reproducerea. Imi aduce oarecum aminte de mine si de incercarile mele de a reproduce povestile copilariei. 🙂
miercurea fara cuvinte – 40 – amintiri « Rokssana's Blog
feb. 01, 2012 @ 09:06:59
Zamfir
feb. 09, 2012 @ 15:09:29
Vai, ce murdară şi prăfuită-i sticla aia. N-opoţi pune pe masă, în halul acela … Trimite-mi-o mie că nu-s mofturos!
Vania
feb. 09, 2012 @ 16:47:58
Nouă aşa ne plac, prăfuite, nu le-avem cu igiena…