Preşedintele demis părea indispus. Încă din zori îşi anulă două apariţii la televiziune, cerând să vină la el sepepistul Vasile. Ca un făcut, acela întârzie, astfel că-l găsi abulic, pe la al doilea pahar.
– Uite care-i chestia – îl abordă pe sepepist -, m-am plictisit de toate jocurile! N-ai ceva nou?
– Am unul foarte mişto, toată ţara îl caută! Îi zice Vrăjmaşul interesului naţional…
Preşedintele se strâmbă, părându-i numele cam pompos, însă, prea îndestulat de Moorhuhn ori Addiction Solitaire, acceptă să-l încerce.
– Îl instalez? – se asigură Vasile că n-a înţeles greşit.
– Normal!
Cam în zece minute, jocul fu instalat şi pornit, iar şeful Statului îşi mai umplu un pahar şi completă nick-ul: Trojan – cum îşi zicea în spaţiul virtual.
– Ăsta-s eu? – întrebă, zărind o figurină ataşată numelui.
– Da.
– Şi de ce arăt aşa naşpa?
– Păi, cum ai vrea să arăţi?
– Nu ştiu… Tânăr, cu păr, cu doi ochi, cu gâtul neted…
– Aşa-i jocul! – scurtă Vasile discuţia.
– Mă rog. Şi acum ce fac?
– Păi, e primul nivel. Mergi pe potecă prin pădure. La un moment dat, o să apară o păsărică de jurnalistă. Tu trebuie să împuşti imediat trei păsări de aramă. Dacă nu le vezi sau nu le nimereşti, ziarista o să-ţi pună întrebări. Dacă minţi, se prinde, dacă spui adevărul, e mai nasol! O armată de găozari, păsărici şi ţigănci împuţite te vor afunda în codru şi-o să-ţi arate cum se face. Şi pierzi o viaţă…
– Da’ nu văd nicio pasăre!
– Cum nu, eşti chior? Scuze!… Uite-le – zise sepepistul, şi i le arătă cu un creion.
– Aha! Deci, ele se ascund! Bun, m-am prins!…
– La nivelul doi, eşti într-un bar. Apare un profesor, de ăla care scoate tâmpiţi. Rapid, trebuie să împuşti, din tot barul, trei sticle de bere. Dacă nu, apar o droaie de profi, te examinează, şi-ţi arată la closet cum se face. Şi iarăşi pierzi o viaţă… Apoi sunt alte nivele, cu medici şpăgari care-ţi arată cum se face, magistraţi corupţi care-ţi arată cum se face, politicieni ticăloşi, moguli, oligarhi, asistaţi social… La ultimul nivel, vin poliţiştii şi-ţi strigă: „Ieşi afară, javră ordinară!”. Tu eşti ascuns într-un boschet…
– Şi ce trebuie să fac?
– Să ieşi, n-ai auzit ce-ţi strigă oamenii ăia? Ei te preiau, îţi arată cum se face, şi te duc în faţa plutonului de execuţie.
– Şi aici, cum scap?
– Păi, sunt profesionişti, n-ai cum să scapi! Îţi arată cum se face şi pierzi ultima viaţă…
– Mda… Bun, da’ de ce se cheamă jocul Vrăjmaşul interesului naţional?
– Nu ştiu, aşa-i zice lui. Da’i fain!
s-a schimbat guvernu’. acu’ ce mai vreți? | DAP
feb. 11, 2012 @ 10:52:42
matilda
feb. 11, 2012 @ 11:50:36
Eu propun să treacă rapid la ultimul nivel !
Vania
feb. 11, 2012 @ 12:03:54
Nu trece, aşteaptă să vină primăvara!
rusbianca
feb. 11, 2012 @ 13:24:29
Cu atata iarna in noi, nici nu o sa simtim primvara 🙂
Lumi
feb. 11, 2012 @ 13:25:52
Fain jocul! Se mai perpeleste nitel pana la ultimul nivel,las’ ca-i bine! 🙂
Vania
feb. 11, 2012 @ 14:01:54
Bianca:
Nu trebuie s-o simţim, căci vom avea de lucru!
Vania
feb. 11, 2012 @ 14:03:13
Lumi:
Am discutat cu el ieri, şi-i cătrănit. Se aşteaptă la inundaţii şi se gândeşte: Dacă merg, iau bătaie de la oameni, dacă nu mă duc, mă ia Mircea Badea la unşpe metri!…
Gabriela Savitsky
feb. 11, 2012 @ 15:02:23
De obicei, in jocurile astea ai si un partener. Daca jucatorul e male, partenerul e female. …
Domnu’ presedinte al Sinaiei si Predealului « Gabriela Savitsky
feb. 11, 2012 @ 15:11:10
Vania
feb. 11, 2012 @ 15:27:39
Ăla cu female e alt joc, cu o blondă vânată de boschetari…
Poveste parfumata.Parfumul de Luceafăr « my heart to your heart
feb. 11, 2012 @ 17:01:39
SoriN
feb. 11, 2012 @ 19:31:41
Şi ăsta-i doar primul nivel ? nu se poate ajunge direct în „end game” ar fi mai bine şi pentru sepepişti şi pentru noi fiindcă noi plătim curentul şi consumă nu glumă , cu tastatura . Mai rău cu aplaudacii că nu apucă end-ul în rest pentru ei nu-i bai găsesc alt joc ulterior . sigur .
“O rază fugită din chaos lumesc” « • Gabriela Elena •
feb. 11, 2012 @ 20:23:05
Vania
feb. 11, 2012 @ 20:30:52
Jocul nu durează foarte mult. Aplaudacii nu trebuie să fie îngrijoraţi, întotdeauna se găseşte un bou sifilitic vrednic de ovaţionat.
Avanpremieră de primăvară. Life in pictures « Mirela Pete. Blog
feb. 11, 2012 @ 22:03:34
Life in picture « A different blog
feb. 12, 2012 @ 07:15:36
răpitoare | absolut obişnuit
feb. 12, 2012 @ 09:52:00
sanctus | DAP
feb. 12, 2012 @ 12:48:35
Cuvinte din trecut – Anghinarea | Cioburi de chihlimbar
feb. 12, 2012 @ 18:26:13
Spirits « O lume in imagini
feb. 12, 2012 @ 19:48:49
Visul unei nopti de vara « schtiel
feb. 12, 2012 @ 20:10:40
Poşta electronică – 5 – Greierele românesc şi furnica | Cioburi de chihlimbar
feb. 13, 2012 @ 18:41:00