Flori de nalbă, pictură de Elena Niculescu
.
Cum Statul se reformase, simţii şi eu nevoia s-o fac. Cititori se mai găseau, adevărat, însă-şi pierduseră deprinderea de-a sări cu banul, astfel că alesei să mă desfăt singur cu cele pe care le-aş putea scrie şi să mă dedic într-un alt mod semenilor. Ocupaţia de paramedic mi se păru a fi cea mai potrivită, recomandându-mă către aceasta o bună cunoaştere a naturii umane.
Curând, formai cu Simona o echipă sudată, uneori cam prea sudată, căci prinsese obiceiul să mă caute prin birturi.
– Da! – răspundea colega la telefon. Mda, să zicem… – apoi, încet, către mine: Cică, dacă suntem Spitalul? A plătit CAS-ul?… Aia am înţeles, că se simte rău, eu am întrebat altceva! Cum se numeşte? Elvis Lingurar? Da, bine! Nu-i nevoie să ne spui adresa, îl găsim noi…
Mă prinsei că-i o alarmă falsă, fiind vorba despre o persoană care solicită serviciile unui paramedic fără a-şi fi achitat obligaţiile minimale.
– Dumnezeu să-l ierte! – zisei, totuşi, căci nu mă durea gura.
Către prânz, se ivi un caz serios, mai cu seamă că începusem a căuta un pretext de-a ieşi pe teren. Domnul Damian reclama dureri abdominale atroce. În zece minute mă aflam la adresa indicată.
– O, încă sunteţi bine, dacă aţi putut să deschideţi! – observai. Computerul merge? – întrebai ceva mai târziu, ajuns în salon.
– Merge – gemu domnul Damian.
– Mă uit puţin, poate mi-a mai comentat cineva pe blog…
Din fericire, bolnavul avea pe balcon şi-un bar destul de bine garnisit, din care alesei o sticlă de Martell, apoi întrebai din priviri unde-aş putea găsi un pahar şi-o scrumieră. Bolnavul îmi indică cu mâna un traseu vag, însă mă descurcai.
– Ar putea să fie ulcer – spusei după un timp, căci nu se cuvenea să-mi ignor cu totul amfitrionul. N-aţi încercat cu ceaiuri?
– Ce ceaiuri?
– Nu ştiu. Medicinale! Nu aveţi prin casă?
Domnul făcu un alt gest, cam cu sensul: „Şi dacă aş avea, cine să ne facă? Că dumneata…”
Cam cu strângere de inimă, îi pusei şi lui puţin coniac.
– Credeţi că ajută? – întrebă.
– N-are ce să strice! Copii aveţi?
– Nu.
– Pisică?
– Nici. Am avut un pudel, acum câţiva ani…
Nu-l mai ascultai, căci mă irită iubitorii de canide. În plus, pe FB tocmai începuse o polemică savuroasă, astfel că intervenii dându-le câte-o muie de bun simţ lui jack leningrad şi johnson reloaded. Chiar şi gazda se amuză auzind ce le-am scris şi ce tâmpenii răspundeau aceia. Astfel, îi readusei buna dispoziţie unui om aflat pe punctul de-a păşi către noi orizonturi.
– Oare ce-o fi dincolo? – întrebă la un moment dat, cam fără legătură cu discuţiile mele de pe net.
– Dacă ar fi să ne facem din aceasta o curiozitate, cred că dumneata ţi-o vei satisface primul – răspunsei, anticipând destul de exact cele ce vor urma.
La ora 16 şi douăzeci de minute, consemnai ieşirea domnului Damian din sistem, după care mai luai de prin casă unele flecuşteţe cu valoare sentimentală.
.
Recomandări: Anacondele, Gabi123, Lili, Mirela Pete, Rokssana.
Simona
feb. 28, 2012 @ 08:55:48
Destul de macabru.
Lumi
feb. 28, 2012 @ 08:59:35
Sunteti finantati de catre administratia publica locala?
Asa s-ar intelege mai bine grija fata de pacient,si nevoia de foloase (ne) cuvenite! 🙂
Vania
feb. 28, 2012 @ 09:16:58
Simona:
Statul nu se poate reforma altfel!
Vania
feb. 28, 2012 @ 09:17:44
Lumi:
Suntem mânaţi în special de altruism. Altfel, lucrăm în sistem privat.
Zina
feb. 28, 2012 @ 09:29:05
Umor negru… Brrr !
Gabriela Savitsky
feb. 28, 2012 @ 09:30:01
Comentase cineva pe blog?
Vania
feb. 28, 2012 @ 09:31:10
Zina:
E reforma Statului, nu-mi permit să mă ţin de umor.
Vania
feb. 28, 2012 @ 09:31:32
Gabriela:
Da, erau câteva comentarii interesante!
roman prin nastere oltean prin gratie divina
feb. 28, 2012 @ 09:58:44
pierdere de vreme bolnavii astia,o lingura in plus un c…t in minus asa trebuie privita situatia:)
Vania
feb. 28, 2012 @ 10:19:05
În Statul reformat, lucrurile vor fi privite mai în profunzime, aşa că bolnavii nu vor rămâne prea mult timp în această stare…
Veneția. Detalii artistice « Mirela Pete. Blog
feb. 28, 2012 @ 10:42:12
Theodora
feb. 28, 2012 @ 11:54:12
Sa ii multumim „mult iubitului conducator” pentru „refome”
Vania
feb. 28, 2012 @ 11:58:19
Cântaţi, voi rapsozi!…
Asterisc
feb. 28, 2012 @ 14:39:41
A durat prea mult pînă a ieșit din sistem. Trebuia să-i dați o mînă de ajutor… să iasă mai repede, poate aștepta altul la rînd! Dar îmi dau seama că era greu să vă dezlipiți de sticla aceea de licoare!
Creativitatea | innerspacejournal
feb. 28, 2012 @ 14:44:44
Vania
feb. 28, 2012 @ 14:51:00
Eram atent şi la ce scrie pe net, aşa că timpul a trecut destul de repede…
Votati arborele European al Anului 2012! « my heart to your heart
feb. 28, 2012 @ 18:40:50
Expoziție de desene semnate Enya Pete, la miercurea în imagini « Mirela Pete. Blog
feb. 28, 2012 @ 23:56:02
Dan
feb. 29, 2012 @ 00:38:31
Parerea mea e ca nu putea fi ajutat sa plece, ca nu-i legal, dar a-l asista pâna la sfârsit si a-i oferi îngrijiri paleative, câta rabdare! Cine mai face asta în ziua de azi?
lorelei
feb. 29, 2012 @ 01:11:07
Bestiala postare, Ivanuska, felicitari. Musai, trimite-i-o si “mult iubitului conducator”.
Miercurea fără cuvinte « A different blog
feb. 29, 2012 @ 04:38:21
Vania
feb. 29, 2012 @ 07:42:42
Dan:
Iată că noi, paramedicii, o facem!
Vania
feb. 29, 2012 @ 07:44:14
Lorelei:
Domnul preşedinte cred că citeşte pe-aici. În altă ordine de idei, ivanuska e adresă de blog, eu sunt mai degrabă Ioan, Ivan, Vania…