Marcel intră agitat în Dinar şi începu să ne explice că aşa nu se mai poate!

– Ce nu se mai poate? – îl întrebă domnul plutonier-major Onici.

Marcel susţinu că preşedintele demis nu mai poate fi lăsat să stea abuziv la Cotroceni şi că este mai porc decât un porc abject şi mai bou ca un bou împuţit!

– Spui aşa pentru că eşti iritat – încercai să-l calmez. În plus, ce-ai vrea să facem? El ignoră orice… Sindicate, greva foamei, oameni care-şi dau foc… De fapt, ignoră şi votul a 7.403.836 de oameni…

– Să facem ceva ce să nu mai poată ignora! – se ambiţionă Marcel.

– Ce?

Ne sfătuirăm o vreme, apoi ne instalarăm în faţa palatului, anunţând că suntem decişi să facem greva setei până când tiranul va părăsi incinta definitiv. Ne-am îngăduit să bem doar apă, ceai ori alte lichide care amplifică setea.

– Nici măcar câte-o bere? – întrebă domnul plutonier.

– Nimic! – deciserăm toţi ceilalţi.

Ca orice om de stat responsabil, preşedintele demis îşi propuse să ne ignore şi pe noi, cum a făcut-o cu toţi ceilalţi. După trei ceasuri, însă, îi spuse sepepistului Vasile:

– Cum dracu? Eu n-aş fi rezistat mai mult de-o oră! E posibil să mă urască aşa de mult?

– Se vede că le-a ajuns cuţitul la os… – opină sepepistul.

– Sau beau ei ceva pe ascuns?… – se agăţă demisul de-un pai de nădejde.

– Nu! A verificat doctorul Brădişteanu!

Odiosul contestat hotărî să se îmbete praştie, cu nădejdea că pe timpul agoniei ne vom cărăbăni şi noi pe la vreun birt. Îşi reveni a doua zi către prânz.

– Ei? Au renunţat? – fu primul lucru pe care-l întrebă.

– Nu! În plus, cad, una după alta, instituţiile Statului!

– Anume…

– A demisionat Kövessi…

– Şi-acum cine e?

– Norica Nicolai. Au mai plecat şi Morar, Dănileţ şi Zegrean… Încă nu i-au înlocuit.

Din reflex, demisul se repezi la telefonul special. Apăsă tasta 3, dar i se spuse ceva urât.

– Trebuie să fie un truc! Au peste douăzeci şi patru de ore! Nu e cu putinţă aşa ceva!

– Ba este! Plus că au aflat şi cancelariile occidentale şi te compară cu Pol Pot!…

Preşedintele abuziv se mai încăpăţână vreme de un ceas, apoi veni cu câteva sticle de Chivas să negocieze. Am fost tari ca stânca, bând sfidător ceai de tei în faţa lui. I-am dat un ultimatum de un sfert de oră, ameninţând că, dacă îndrăzneşte să mai calce în palat, ne lăsăm şi de trabucuri şi vom fuma Monte Carlo!  La acest anunţ, demisionară toţi şefii serviciilor secrete.

.

Recomandări: Gabi, Theodora, Manole.