Comisarii Taras şi Vasea, ca mai toţi motanii, nu prea aveau chef de muncă. Noaptea ce trecu fu una plină de tumult, Taras urmărind o pisică pe acoperişuri, iar Vasea luptându-se cu un purice. Deşi chemaţi la un nou caz, născoceau motive să amâne ieşirea pe teren.
– Doar tot timpul mor şoareci, ce dracu mai vor? – bombăni Vasea.
Colegul său căscă aprobator, apoi zise într-o doară:
– Mda, da’ acum cică ar fi fost lichidat de unul de-al lui, că altfel era strivit cu totul sau halit…
– Păi, e un şoarece mai puţin! Care-i problema?… – se făcu Vasea a nu înţelege.
– Problema e că trebuie să facem dreptate! – punctă Taras, deşi avea tot atâta chef să-şi mute coada ca şi colegul său. Dacă nu intervenim, cine ştie ce ticăloşii mai pun ăştia la cale! Ştiai că ieri au ros cablurile electrice acasă la ministrul de Interne? Au murit vreo cinci electrocutaţi…
– Şi boul?
Boul era, evident, ministrul, după cum îl numeau toate pisicile din secţie. Corcitură de viezure cu iepuroaică, ministrul avea mutră de hârciog şi o minte de codobatură. Pentru neiniţiaţi, amintim că, pentru pisici, codobatura reprezintă etalonul de prostie, deşi asocierea de idei prin care s-a ajuns la această echivalare ne scapă.
– Boul chiar era în vană, şi-a orbecăit prin casă plin de clăbuci…
– Hi, hi! – făcu Vasea. Da’ de unde ştii?
– E postat pe YouTube.
– Ei, dacă a fost şi filmat, încă şi la el acasă şi pe-ntuneric, e clar că n-a fost o întâmplare, ci premeditat! Normal, şoarecii au căzut de papagali…
Precum codobatura, nici papagalul nu este socotit de feline tocmai un intelectual rasat.
– Na, mergem? – trecu Taras la partea neplăcută a chestiunii.
– Zic să mai zăbovim… – propuse celălalt comisar. Şi-aşa, dacă se va scrie vreodată despre noi, va trebui să mai facem una-alta, să aibă şi autorul ce povesti în primul capitol, că doar n-o să-l lase de cincisprezece rânduri, în care n-a zis mai nimic, decât cum stăteam noi la birou robiţi lenei… Că, dacă începem acţiunea, iese capitolul prea lung…
Taras se gândi o vreme, apoi găsi soluţia:
– Să facă descrierea biroului! Hai! Că, dacă începem să ne lălăim, iarăşi ne prinde noaptea aici!
Fără prea mult entuziasm, motanii porniră să-şi facă cercetarea pe teren. Cât despre birou, nu prea ai ce descrie la el. Un birou ca toate birourile! În plus, cine mai citeşte astăzi descrieri, când toţi vor dialoguri sau acţiune?
.
Recomandări: Gabi, Manole, Mirela Pete, Adrian Voicu.
Fratele Andryusha
oct. 22, 2012 @ 09:11:30
Exact. Vrem acţiune! Birouri avem cu toţii…
Zinaida Strinu
oct. 22, 2012 @ 09:46:11
În poză e comisaru’ Taras, la reconstituire ?! 😀
Vania
oct. 22, 2012 @ 09:48:08
Andriuşa:
Descrierile n-au îmbogăţit pe nimeni!
Vania
oct. 22, 2012 @ 09:48:35
Zina:
Da, e Taras cel mic. Tatăl său s-a numit tot Taras.
amintiri de la… « MesterulManole's Weblog
oct. 22, 2012 @ 10:03:47
Dan
oct. 22, 2012 @ 12:18:51
Eu cred ca ar trebui folosita Natasa, pentru intuitia ei feminina.
Vania
oct. 22, 2012 @ 13:12:44
Apare şi Nataşa…
Ion Dascalu
oct. 22, 2012 @ 21:13:28
Dacă s-ajuns până la Boul cu tărăşenia asta, e clar, trebuie să lase deoparte vânătoarea de pisici, pe acoperişuri, şi să plece pe teren pentru rezolvarea cazului… Bănuiesc că în plus au şi multă hârţogăraie de completat, rapoarte peste rapoarte…
Vania
oct. 23, 2012 @ 10:51:18
Nu, la pisici e ceva mai simplu.
Culorile toamnei în Făget « Mirela Pete. Blog
oct. 23, 2012 @ 23:14:20
Theodora
oct. 25, 2012 @ 00:26:46
ma duc pe YouTube. sa caut filmul cu boul 🙂
gabriela
oct. 28, 2012 @ 18:13:46
Căutaţi în zadar Boul multicurcitură pe Utube…n-a ramas decât o înregistrare audio cu schelălăitul lui, când s-a împiedicat de bastonul şi scutul din dotare; înregistrarea a fost recuperată de trilulilu… Cei doi comisari n-ar trebui să se implice în mafia şoarecilor. E greu să lucreze sub acoperire. Din câte observ Taras a găsit un indiciu care l-ar putea duce la traficul de droguri…măceaşa pe care o cercetează cu atenţie dar…urmarea în episodul doi…