.

Ca de fiecare dată în preajma campaniei electorale, se redeschide şi stagiunea la Nunta lui Figaro. Şi – cam ca în tot timpul anului – Teodora are nedumeriri:

– Da’ ce are… una cu cealaltă?

Domnul plutonier-major Onici încercă s-o lămurească:

– Echipe de gărzi patriotice vor cutreiera oraşul, stăvilind orice fapte reprobabile. Astfel, pedeliştii cu abateri grave vor fi reţinuţi…

– Şi care-ar fi abaterile grave? – dori Teodora să afle.

– De pildă, lipesc afişe de-ale lor. Cei cu abateri deosebit de grave…

– Adică?

– Adică scuipă sau rup un afiş de-al nostru… Ei, şi ăştia-s reţinuţi. Şi aşa mai departe. Toţi sunt aduşi la un program de reeducare şi puşi să asculte Nunta lui Figaro.

– Dar, ăsta-i un premiu pentru ei! Nunta lui Figaro are arii superbe!…

– Are, că de aia o şi punem! E preferata gardianului.

– O fi! Dar şi cei reţinuţi se desfată. Cu ce i-ar împiedica asta să-şi repete faptele reprobabile?

– Păi, opera durează vreo trei ore. E destul de incomod să o asculţi cu un ardei iute înfipt în cur şi stând într-un picior, păzit de-un rotweiller dresat. Apoi, schimbi piciorul şi opera se pune de la început.

– Mă rog… – făcu Teodora. Dar, toată activitatea asta se poate face şi pe manele, sau chiar fără niciun fel de muzică.

– Am zis doar că e preferata gardianului! Trebuie să ne gândim şi la omul ăla…

.

Recomandări: Adrian Voicu, Mirela Pete.