Foto: Alice Drogoreanu

.

Nu era doar o impresie de-a noastră, ci Raul devenise în mod evident distrat de câteva zile bune. Faţă de noi, apatic în cea mai mare parte a timpului, devenea pe dată atent şi mai mult decât încordat atunci când privea în uliţă, nădăjduind să apară nu se ştie cine sau ce.

Caius observă:

– La noi n-au fost inundaţii şi nici măcar cutremur, astfel că e improbabil să apară boc. După cine s-o fi tot uitând?

Evident, ridicarăm din umeri, astfel că domnul plutonier-major Onici îl întrebă abrupt pe camarad:

– Aştepţi pe cineva? Sau, ca să fiu mai explicit, pe cine? Că-i clar că aştepţi!

– O tipă… – veni răspunsul lapidar.

– Păi, poate-i ocupată cu dezvoltarea mediului – propuse Teodosie.

– Nu pe aia, una faină! – se învioră Raul. O cheamă Erzsébet…

– Presupun că-i zici Erji – căută domnul Onici să simplifice.

– Nu-i zic nicicum. Adică, văd eu cum o să-i zic. A spus că vine, dar, din obişnuinţă, i-am zis că mă găseşte la Dinar. Or, aici e Yugoslavia, Dinar îi zicem noi. Şi mai e un Dinar pe strada Horia. I-am spus eu că localul vine pe Turgheniev, însă acum îi zice Protopop George Dragomir – cine-o mai fi fost şi ăsta!…

– Dacă vrea, ne găseşte ea! – căutarăm să-l încurajăm, utilizând cu abilitate pronumele ne, în ideea că poate ne alegem şi noi cu-o tură. Orice taximetrist ştie de Turgheniev. Turgheniev este un mare scriitor!

– Mda… – făcu colegul sceptic. Mai bine-i zicea străzii Sándor Petőfi. Deja-s trei zile…

– Atunci, ţi-o fi tras ţeapă – lansarăm o ipoteză.

– Nu cred, şi-a dat cuvântul de udemeristă…

– Ei, dacă şi-a dat cuvântul de udemeristă, vine negreşit! – îl încurajă domnul plutonier. Doar să nu fi cunoscut şi vreun pedelist, că atunci s-ar putea să fi jucat la două capete…

.

Au mai aşteptat-o pe Erzsébet: Elisa, Supravieţuitor, Dan Pătraşcu, Simion Cristian, Theodora Marinescu, Pro Atitudine, Cristian Lisandru, World of Solitaire.

Anunțuri