Foto: Alex Mazilu

.

III

– Sunt mulţi? – întrebă agitată domniţa Raluca, încă din zorii zilei.

Obişnuindu-se, în ani, ca măcar în acest moment al zilei să fie lăsat în pace, domnul cetăţii răspunse cu un aer abulic, mimând naivitatea:

– Nu ştiu, depinde la ce te referi…

– La peţitori! – tună moştenitoarea, pe-un ton ce sugera continuarea: „Până şi-un bou şi-ar da seama!”

– A, la ăia!… Nu ştiu, probabil că or fi. Rareş se ocupă…

– Şi Rareş unde-i?

– Unde trebuie. Dar, te sfătuiesc să nu te duci pe-acolo, nu-i cazul să te vadă eventualii râvnitori că mori de curiozitate!… Îţi scazi singură preţul…

Raluca se roti pe călcâie, decisă să-l caute pe Rareş. „Nu poate fi nu ştiu unde. Nici castelul nostru nu-i tocmai imens, plus că trebuie să fie undeva către uliţă, că doar n-o să-i plimbe pe pretendenţi prin toate cotloanele!”

Craiul oftă, pricepând prea bine ce avea să facă fiică-sa. „Nu mi-e că se face de râs. Oricum, la noi nu prea-i lumea obişnuită cu fineţurile… Dar, dacă află că n-a venit nici dracu, mi-e că iarăşi începe cu scenele! Însă, cine ştie?, poate s-avem noroc…”

Amintindu-şi de tinereţe, Radu zâmbi oarecum amar. Parcă el nu fusese la fel? Cât îl avertiză craiul cel bătrân, când o curta pe Raveca, că intră de bunăvoie într-un jug din care n-o să mai poată ieşi! „El vorbea, el auzea… Dar, când l-am pus în faţa faptului împlinit, s-a resemnat. Acum, e vremea mea să mă resemnez şi să-i dau dreptate. Cine ştie? Poate că aşa ar fi ieşit oricum… Cât despre jug, nu-i cine ştie ce! Dacă Raveca are bucate-n faţă, e uşor s-o eviţi. Bine că se mai poate deplasa singură! Încă… Iar din câte-o văd pe Raluca, leit mă-sa! Dacă s-o găsi vreunul, însă, treaba lui! Eu oricum cred că n-o să mai zăbovesc mult pe-aici… Posibil că va naşte-o fată, poate-i va zice Radmila şi, pe la trei ani, va descoperi că-i pofticioasă… Şi tot aşa, până s-o termina şi cu cetatea asta!…”

– Te cheamă Rareş, sunt doi! – îl întrerupse Raluca.

„Slavă Cerului!” – îşi zise craiul, nutrind de două parale nădejde, apoi răspunse:

– Merg îndată.

– Unu-i Raul, altul e Ramses. Ramses acela-i cam ciudat, nu are păr pe cap. Eu îl prefer pe Raul, care pare-a fi de la noi din cetate. Ce fac dacă Ramses găteşte mai bine?

– E simplu, spui că ţi-au plăcut mai mult bucatele lui Raul!

Domniţa se repezi să-şi îmbrăţişeze tatăl, uimită de ascuţimea de minte a acestuia, în vreme ce domnul răbdă şi această manifestare de recunoştinţă cu obişnuita-i resemnare.

„Recunosc, şi eu am fost neghiob! Dar, parcă, femeile-s mai odioase când le apucă! Ori poate-am devenit eu cam misogin, de când cu Raveca… În definitiv, e singura balenă din cetate, altele nu-s aşa. Ori că trăiesc mai în lipsuri, ori că-s mai ponderate… În sfârşit, asta e!” – îşi mai zise craiul, mergând să-i cunoască pe cei doi disperaţi.

.

Alături sufleteşte de Radu: Elisa, Mirela Pete, Theodora Marinescu, Cristian Dima, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Orfiv, Caius, Cristian Lisandru, Gabi123.

Anunțuri