– Nici la televizor nu prea mai ai ce să vezi! – zise comisarul Virgil, mai mult ca să spună ceva.

– Ştii la ce mă uit eu? – răspunse Tudose, dintr-un motiv similar. E un serial, Crime perfecte… E făinuţ.

– N-am văzut.

– Scenarist e tipul ăla, John W. Moore. A scris el şi romane poliţiste…

Virgil nu avea chef să discute despre un serial pe care nu-l ştia şi despre-un scenarist necunoscut lui.

– Tu-i pita mă-si! – izbucni. Nici n-a trecut bine Revelionul şi, când încă ne e capul plin de reacţii chimice, de cred că s-ar sparge etiloscopul dacă ar trebui să suflu, boul de Stoenescu ne trimite taman la Urziceni. Măcar, dacă venea cu noi şi Simona… Aşa, nici o cafea n-are cine să ne facă acolo!

– A ţinut-o la birou, să nu-i îngheţe… – răspunse colegul, precizând ce anume ar fi putut să-i îngheţe.

– Crezi că-s cuplaţi?

– Cine, Stoenescu cu Simona?

– Da.

– Nu cred, lui îi face cafeaua Ramona.

Drumul era posomorât ca sufletele celor doi comisari. Pe DN2, de altfel, e ştiut că-i dificil şi să te dregi.

– Ce-ar merge o ciorbă de burtă şi-un coniac! – oftă Virgil. Oare de ce naiba ne trimite pe noi, ăia n-au poliţie acolo?

– Cică-i o crimă care-i depăşeşte. Or fi băut de anul nou, a dat unul cu cuţitul, iar pentru papagalii ăia-i prea greu să afle cine-a fost agresorul! Oricum, eu n-am de gând să mă cazez în Urziceni, rezolvăm cazul repede şi-o tulim!

– Da’ dacă durează?

– N-o să dureze.

Curând intrară în localitatea vizată.

– Băă, trăsni-l-ar! Trebuie să mergem până pe strada Industriei, că-i cădea ceva dacă asasina pe Merilor!

Ajunşi la domiciliul victimei, agentul Florea le explică:

– Femeia ucisă se numeşte Mioara Stănescu, avea 43 de ani şi locuia singură. Se pare că agresorul a folosit un cuţit…

– Mda… – mormăi Tudose, arătând din gesturi că doreşte să vadă locul crimei.

În chiar prima cameră, femeia zăcea pe duşumea. Fusese tăiată destul de urât.

– Nu te-ai uitat, are ceva băutură în casă? – îl întrebă Virgil pe reprezentantul Poliţiei locale.

– Nimic, am căutat şi noi!

– Atunci e clar – conchise Tudose -, n-avem niciun motiv să zăbovim!

Ceru să fie linişte, adulmecă locul vreo cinci minute, apoi trase concluziile:

– Mai mult ca sigur, John W. Moore a făcut-o! Şi-a zis că va fi simplu… Vine în România, se cazează în Bucureşti, bea cu câţiva nătărăi ca să-şi construiască un alibi şi, când ăia sunt beţi mangă, dă o fugă până-n primul orăşel şi ucide la întâmplare, fără să aibă vreun mobil. În felul ăsta, crede că-i fraiereşte pe toţi şi că n-o să ne prindem că el a fost! Verifică la hoteluri…

După câteva telefoane, Virgil avu o mină mai optimistă:

– Este! S-a cazat la J. W. Marriott…

– Ce bou! În buricul târgului…

Peste un ceas, scenaristul John W. Moore era deja arestat, pozele victimei realizate cu telefonul mobil incriminându-l suficient. Tudose nu se putu abţine să nu-i reproşeze:

– Ai crezut că eşti la tine-n America? Aici îi prindem imediat pe toţi!

Virgil completă:

– Credeai că te poţi pune cu Poliţia Română!…

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Ela Roseni, Gabi123, Gabriela Elena, Lilli, Mirela Pete, Ragnar, Rokssana, Shayna, Teo Negură.

Anunțuri