Desen de Ana Pauper

.

Fosta pe când cerurile se deschideau şi pisicile zburau în văzduh, fosta împărăţie pe tronul căreia sui Verde Împărat.

– Tata, Dumnezeu să-l odihnească, a împărăţit treizeci de ani – zise acesta către curteni. Poate, dacă nu era omorât în somn de-o mână rămasă neştiută, mai stătea bună vreme…

– Răzbunare! – strigă paharnicul Videa, cam intempestiv.

– Fie – admise împăratul cu blândeţă. Să i se taie capul – adăugă pentru străjeri.

În vreme ce paharnicul fu târât afară, Verde Împărat continuă:

– În ce mă priveşte, nu voi sta pe tron mai mult de zece ani, ca să nu li se urască supuşilor cu mine…

– Cincisprezece, înălţimea voastră! – plusară curtenii.

– Atunci, douăzeci să fie, da’ nu mai mult! Peste douăzeci de ani, oi lăsa de bunăvoie pe fiu-meu, spre-a nu fi nevoit acela să mă îndepărteze oarecum…

Trecură ca nimic douăzeci şi cinci de ani, iară Verde Împărat nici gând să mai coboare de pe tron. Dreptu-i şi-aceea că n-avea decât o fată care, măcar că era ghizdavă toată, era fată.

Cum mai pleca împăratul în cele provincii depărtate, fiică-sa-i zicea:

– Nu mi-i aduce şi mie niscai banane?

– Dară n-ai grădina plină de castraveţi? – se încrunta Verde Împărat.

– Da’ bananele-s mai moi…

– Păi, eu ce zic?

Şi-aşa rămânea fata-n odaia sa, privind ore-n şir pe geamlâc la vitejiile zmeului Pogan care, în curtea hanului de peste drum, golea pocale, scuipa de nimirea pasărea-n zbor, sufla nasul ca vitejii, apăsând pe-o nară şi golind-o pe cealaltă te miri pe unde, şi înfuleca la berbeci şi ţapi, sugându-şi apoi dinţii. Tare-ar mai fi vrut şi prinţesa să prăznuiască cu zmeul, da’ vezi că taică-său, având vreo bănuială, n-o lăsa afară din palat, iară nici Pogan, cât de sumeţ se arăta, nu avu cum să intre.

I să cam urî lui Verde Împărat de măscările zmeului, aşa că-l chemă la sine pe-un flăcău pe nume Caius şi-l agrăi:

– Îl ştii pe zmeul Pogan?

– Cum nu! L-am şi bătut de câteva ori!…

– Mda, cred că şi eu, da’ mai demult… Dacă te-i prinde a-l face să nu mai dea târcoale fiică-mii, te-oi răsplăti împărăteşte!

– Şi ce mi-i da? – zise flăcăul prudent.

– Mâna fiicei mele şi judeţele Harghita şi Covasna.

– Mda… – făcu băiatul, însă se prinse să-i înfăptuiască dorinţa.

Către seară, vorbi şi cu Pogan:

– Tu ce mi-i da s-o aduc la tine pe fata-mpăratului?

– O sfârlează şi-o pielcică de iepure…

„Aista-i mai generos!” – gândi flăcăul şi mijloci ca între cei doi să se consume o splendidă-aventură.

.

Salută stategia lui Caius: Adele Onete, Ziarul, Cristian Lisandru, George Valah, Melami, Elisa, Teo Negură, Cristian Dima, Flavius Obeadă, Dispeceriţa, Dale de cultură, Supravieţuitor, Gabi123, Chat Noir, Theodora Marinescu, Tanya, Carmen, Dispecer Blogosferă, Mirela Pete, Gabriela Elena, Carmen Negoiţă, Ana Usca şi Vania.