Foto: Ochiul Drept

O mie şi una de zile – 1

.

Prima seară

 

 

Joncţiunea între Şerban şi Ştefania se realiză lesne, fiecare socotind că-l va duce cu preşul pe celălalt. „Îi dau puţin cu vrăjeala, o îmbăt, iar apoi îmi satisfac pornirile bestiale… Să nu uit să şi filmez!” – îşi zise cămătarul.  „Îi bag o poveste, între timp el se-mbată, îl mai jumulesc de nişte bani şi-i dau întâlnire pe mâine tot aici” – plănui fata.

Cum amândoi socoteau de folos să-l îmbete pe celălalt, alegerea localului Dinar se impuse ca de la sine.

Fin psiholog, Sandu le aduse câte-un pahar cu coniac Martell, neuitând să adauge:

– Avem şi stridii…

– Să nu-ţi spun o poveste? – întrebă Ştefania, dornică să-l determine pe însoţitor să vorbească cât mai puţin.

– Ba da! – acceptă interlopul. Dar, să fie cu cap şi coadă, că eu nu-s Şahriar, să aştept după finalul poveştii o săptămână!…

– Perfect!

Aici, interveni domnul plutonier-major Onici, fidel al aşezământului:

– Păi, dă o tură de Martell la toţi, ca să ascultăm şi noi!

Şerban făcu un semn către Sandu, cu sensul „Adu cât e nevoie şi ne socotim noi!”, iar Ştefania începu să povestească:

.

Povestea cu investitorul străin şi cu duhul

 

 

Era odată un investitor străin care merse într-o cetate cu regim termic normal, doritor să investească. Dar, în acea cetate era destul de dificil de investit.

– La ce te-ai gândit? – îl întrebă un afacerist local, vrând mai mult să-l ţină de vorbă şi să-i bea banii.

– Aş face o fabrică de bere… – zise investitorul.

– Avem, nu ne trebuie!

– Păi, atunci aş putea investi în fabrica existentă…

– Ba nu poţi, că directorul vrea s-o falimenteze.

– Da’ de ce s-o falimenteze?

– Ca să fie scoasă la privatizare şi s-o cumpere el.

– Şi cum o falimentează?

– Face bere proastă şi oamenii nu mai cumpără.

– Şi după ce devine proprietar, intenţionează să facă bere bună?

– Draci! Tot din asta, da’ până atunci se obişnuiesc oamenii. Îi pune-o etichetă mai atractivă, bagă ceva bani în publicitate şi se rezolvă…

– Atunci, aş putea să ridic un cartier de blocuri – încercă investitorul alt tărâm.

– Ai putea, dar întâi trebuie să mergi la Primărie, la Ministerul Mediului şi la Dezvoltare, dai ce ai de dat, îţi iei aprobările, după care vii şi discuţi cu mine…

– Sau un patinoar…

– Pe ăla-l face altcineva.

Din vorbă-n vorbă, investitorul înţelese că nu-i chiar atât de simplu de investit în acea cetate, deşi, dacă ai fi dorit să prăpădeşti banii, ai fi primit pe dată ajutor calificat. Cum băutura-l cam ameţise, o porni pe jos către hotel, trecând pe lângă cimitir. Noaptea de vară-l îndemnă să intre printr-o spărtură zărită-n gard. „Poate, voi investi în aşa ceva” – îşi zise, căutând o bancă.

La capătul unui şir de tuia, zări o scenă ce avu darul să-l uimească. O tânără de-o frumuseţe răpitoare, cu pielea lucind argintiu sub poleiala lunii, petrecea cu un domn. Boccaccio ar fi zis, probabil, că cei doi se desfătau, în vreme ce onor clientela Dinarului ar fi numit acţiunea lor drept mârleală sau babardeală.

– În cimitir? – se pomeni investitorul întrebând cu glas.

– Dar unde-ai fi vrut? – întrebă femeia. Dumnealui este fantoma lui Titu Maiorescu şi asta-i pedeapsa ce i s-a dat…

– Şi dumneavoastră?

– Eu m-am nimerit pe-aici.

Cum fantoma lui Titu Maiorescu îşi luă hainele şi dispăru în beznă, investitorul rămase cu femeia şi, stimulat de vinul băut cu omul de afaceri, îi propuse creaturii să înlocuiască pedeapsa cu un fel de premiere, iar tânăra consimţi.

Pentru a scuti cititorul de lungimi obositoare, amintim că zorii-l găsiră pe investitor răvăşit, odihnindu-se pe banca unui parc, loc în care a şi fost reţinut de-o patrulă de poliţie, observându-se că umblă de colo-colo, fără treabă.

Ajuns în arest, investitorul începu să urle de îndată ce folosi tineta, apoi bătu în gratii şi strigă:

– Titu Maiorescu mi-a îmbolnăvit iubita de blenoragie!

Gardianul Târziu, măcar că habar nu avea cine e Titu Maiorescu – căci s-ar fi minunat să afle că-i o fantomă! – decise să-i dea drumul.

– Oricum, nu reprezintă pericol social – îşi justifică decizia -, iar dacă îl mai ţinem aici, o să urle de câte ori se pişă, de nu mai poţi închide-un ochi toată noaptea!

.

Recomandări: Almanahe, Bianca Rus, Carmen Amza, Colţul cu muzică, Ela Roseni, Elena, Gabriela Elena, Karina,  Lilli,  Max Peter, Ragnar, Rokssana, Shayna, Sibilla, Simion Cristian, Teo Negură, Tuzdicoz, Zina, Augustin Rădescu, Mirela Pete, Schtiel, Theodora Marinescu, Tu1074, Dana Pătrănoiu, Dumitru Agachi, Matilda, Nicu Scutaru, Ana Pauper, Imagini, Gabi123, Răzvan Cătălin Rinder, Artistu, Nicu, Daurel, Dan Văideanu, Clipe de Cluj, Supravieţuitor, Adela Onete, Orry, Mircea Suman, Gabriela Savitsky, Bogdan Onin, Cora Bogdan, Cornelius, Nea Costache, Iulia Radu, Cmp, Popa Ţeapă, Grig, Deepiny, Cleo,  Paul G. Sandu, Sebra, Androxa, Anamaria Deleanu, Cella, Dispecer, Kadia, Sara, Doru, Adriana, Napocel, Mona, Abbilbal, Carmen, Alexandru, Neuroanchiloza, Boghi, Radu, Aurora Georgescu, Dexign, Zinaida, Ulise, Liliana Chiaburu, Pandhoraa, Alex Mazilu.