Pornind noaptea către benzinărie, nu m-am aşteptat să-l întâlnesc din nou pe preşedintele demis. Zăcea la o masă, ignorat atât de personal cât şi de fauna aflată în trecere.
– Stai pe uscat? – întrebai.
– U or să ă eveacă… – reuşi să îngaime.
– Nu vor să te servească? – încercai să traduc.
– Eee! – confirmă.
– Las’că iau eu! Dă nişte bani!
Cu gesturi de handicapat locomotor, şeful statului reuşi să înşface un teanc de bancnote, astfel că luai o sticlă de Rémy Martin şi ţigări de foi Camacho pentru mine şi-un lichior de vişine pentru el, având grijă să păstrez restul.
– Dar, să nu-l lăsaţi la toaletă! – mă atenţionă băiatul. Ieri ne-a făcut o porcărie, de-a trebuit să-l punem să cureţe!…
Ridicai din umeri, ca unul prea puţin dispus s-o facă pe gardianul, şi mersei în salonul pentru fumători. Pentru ca preşedintele să nu observe că beau coniac bun în vreme ce lui i-am luat o poşircă, căutai un subiect de conversaţie, mai cu seamă că şi limba convivului se dezlegă după o duşcă:
– Te faci mangă şi de ziua ta?
– De ce nu? Azi am liber!
– Dar, nu petreci cu… apropiaţii? – întrebai, cât mai delicat cu putinţă.
– Care apropiaţi? Ele pozează pentru Tabu! Dă-le-n…!
Era primejdios să continui pe această pistă, astfel că schimbai subiectul:
– Ştiai că, în China, sunt peste trei sute de milioane de pensionari?
– Du-te! – făcu aniversatul uimit. Au pus-o ăia!
– Şi-n India – continuai -, au cam patru sute de milioane de şomeri…
– Şi ce fac toată ziua?
– Ce să facă? Prind muşte, fac baie-n Gange, stau la taclale…
– Păi, noi cu şase milioane de pensionari şi vreo două milioane de şomeri stăm excelent!
– Eu ce zic? Başca, mai trimit şi ăia din occident parte din ce fură pe-acolo…
– Exact! Da’ Badea tot nemulţumit e!
– Ei, aşa-s unii oameni, n-ai ce să le mai faci! – îl consolai. Dacă ne-am lua după ei, unde-am ajunge?
Din fericire, lichiorul ieftin îşi făcu efectul şi preşedintelui demis îi căzu capul pe masă, oarecum independent de restul trupului ce părea a sta încă de veghe. Profitai de prilej ca să-i scriu, la ceas aniversar, cu dermatograf pe chelie: Primum bibere deinde philosophare, fără legătură cu ceva anume, ci doar ca un simplu gest de politeţe.
.
Recomandări: Mirela Pete, Adrian Voicu, Gabi.
Cum a fost de Halloween. Life in pictures « Mirela Pete. Blog
nov. 04, 2012 @ 14:07:49
baghi
nov. 04, 2012 @ 15:50:42
Da! Aniversarea lui Tomiţă, cea de 5 săptămâni! Prima apariţie, primele succesuri! Pe bune! 🙂
Vania
nov. 04, 2012 @ 16:41:49
Cinci săptămâni este o vârstă de neuitat!
matilda
nov. 04, 2012 @ 18:10:13
Tovarăşii lui de chiolhanuri erau la Cireşica ?
Vania
nov. 04, 2012 @ 19:01:27
Posibil, la benzinărie nu erau.
daurel
nov. 04, 2012 @ 19:24:12
M-am documentat cu folos:
„Dulce et decorum est pro patria mori, sed dulcius pro patria vivere, et dulcissimum pro patria bibere.”
9http://en.wikipedia.org/wiki/Dulce_et_decorum_est_pro_patria_mori)
Vania
nov. 04, 2012 @ 21:09:58
Pentru Patrie am făcut-o şi noi.
Theodora
nov. 05, 2012 @ 02:03:27
Eiiii asa este Badea … un carcotas 🙂
-X-
nov. 05, 2012 @ 06:54:51
Totusi din banii aia puteai sa-i iei si o gustare presedintelui … cred ca l-ar fi pus pe picioare 🙂
Iar lichiorul de cirese, din cate stiam, e o bautura pentru dame.
Vania
nov. 05, 2012 @ 08:13:15
Theodora:
N-a fost băgat în seamă, şi acum încearcă să se răzbune.
Vania
nov. 05, 2012 @ 08:14:35
X:
Personalul m-a avertizat să nu-i iau mâncare, că făcuse mizerie în ajun. În plus, băutura-i băutură, tot mai bun e lichiorul decât acetona!
parerea lu' danutz - La racoare
nov. 05, 2012 @ 22:52:20
almanahe
nov. 06, 2012 @ 03:09:57
Un paaa…apă…lapte!
Zinaida Strinu
nov. 06, 2012 @ 10:17:32
Aaa, deci tu erai ăla care i-a scris cu dermatograful pe chelie ! 😆 (Am citit întâi ”Strategii” și mă întrebam cine a săvârșit gestul !)
parerea lu' danutz - La racoare
nov. 29, 2013 @ 22:22:26