Foto: Alice Drogoreanu

.

 

IV

– Cine-a venit? – răsună pe culoar glasul îngălat al Ravecăi, sosit din cine ştie ce cotlon.

– Diverşi – răspunse sumar Radu, văzându-şi de drum.

– Au adus ceva? – mai întrebă femeia, însă nu mai avu cine să-i răspundă.

Şi craiului i se păru Ramses cam ciudat, după cum fusese descris şi de Raluca. În schimb, îl plăcu pe dată pe Raul şi s-ar fi zis că, dacă ar fi avut de unde, îl şi cunoştea. Flăcăul avu aceeaşi senzaţie, măcar că putea să jure că se află pentru prima dată în castel.

Străinul fu poftit primul să vorbească, aceasta fiind procedura obişnuită a oamenilor din toate timpurile. Dintre două sarcini – una neplăcută, iar cealaltă, ademenitoare -, întotdeauna partea mai bună este lăsată la urmă, dacă nu cumva prima este ocolită cu totul.

Se vădi curând a fi dificilă comunicarea cu oaspetele venit de cine ştie unde. Nefiind în vreo grozăvie de cetate, domnul Radu nu avea tâlmaci decât pentru vecinii apropiaţi, şi aceasta fiind o făloşenie prisoselnică, deoarece acele limbi le cunoştea şi craiul. Ca întotdeauna în astfel de împrejurări, se recurse la semne. Străinul îi îmbie un tub craiului şi-i făcu semn către cer.

– Probabil e ceva cu care să cercetezi astrele… – explică Radu celor din încăpere.

Cum într-o odaie, fie ea şi de mari dimensiuni, nu ai ce stele să cauţi, după cum n-o puteai face nici în curte, câtă vreme afară domnea lumina zilei, craiul Radu păru să continue ideea mângâind cu un gest rotund al mâinii bolta cerească şi aducând câteva galaxii la o apropiere rezonabilă. După o vreme, repetă gestul şi apărură cu totul alte stele, din emisfera sudică, cum am zice noi astăzi.

– Unii, însă, preferă aşa-zisa cercetare ştiinţifică… – adăugă Radu, mai mult pentru Rareş şi Raul.

Oaspetele păru să se ruşineze, îşi ascunse instrumentul şi, din gestică, păru a da să se retragă, nimeni nedorind să-l împiedice.

– Nici nu-l prea plăcuse Raluca – observă domnul cetăţii – şi, în plus, se pare că omul habar nu avea de anunţ, ci venise să facă negustorie… Aşa că, ai rămas singurul pretendent… – se întoarse către Raul.

Tânărul confirmă că pentru aceasta venise.

– Şi cu ce bucate te-ai gândit s-o impresionezi?

– Raţă pe varză…

– Interesant! – aprecie craiul. Ce ingrediente foloseşti?

– O raţă, varză albă, roşii, untelemn, o portocală, condimente…

– Ai uitat dafinul!

– Şi dafin…

– E bun! – aprecie Radu. Aproape că m-aş cununa eu cu tine, dacă ştii să faci aşa mâncăruri… Glumeam – preciză, căci Raul se cam speriase. Cum, de altfel, glumeai şi tu. Presupun că raţa o s-o pregătească Raisa, e reţeta ei…

Flăcăul plecă privirea, prins cu oul sub haină sau – cum am zice noi astăzi – cu mâţa-n sac.

– Nu te sfii, n-are nimic! Raisa găteşte excelent, şi nu-i necesar ca pretendentul să fie bucătar. Proba era mai mult aşa… să nu pară că fata-i disperată după împreunări. Că doar nu era să strig prin târg: Care-o vrea s-o ia, a lui să fie!…

„Aha!” – îşi spuse tânărul, care bănuise lucruri asemănătoare zărind-o fugitiv pe tânără în odaie. „Din depărtare, în fereastra castelului, părea să aibă o anume strălucire şi transparenţă, dar cât a dat pe-aici am observat că-i era călcătura destul de apăsată, iar materialitatea sa – neîndoielnică!”

– Şi-aş vrea să merg la baltă după raţă… – spuse cu glas, mai mult ca să spună ceva.

– Dar, avem raţe şi-aici! – obiectă viitorul socru. Alegi una, i-o dai Raisei, şi pe zintâi din Prier terminăm treaba!

– Aşa mi-am propus, să prind eu raţa… – o ţinu Raul pe-a sa.

– Mă rog… Cum crezi. Dar, e posibil să nu mai vrei să te întorci de la baltă. Însă, tu hotărăşti cum faci!

Destul de nedumerit, tânărul plecă, primul său drum fiind la han.

.

Recomandări: Caius, Teo Negură, Link-Ping, Supravieţuitor, Mirela Pete, Daniela Alexandrescu, Gabriela Elena, Ragnar, Luna pătrată, Bogdan Onin.