Foto: Alice Drogoreanu
.
A fost odată o cetate al cărei stăpân era bun şi drept. În plus, spunea despre sine cu modestie:
– Nu sunt chiar peştişorul de aur, ca să îndeplinesc fiecăruia trei dorinţe, dar două din trei tot aş satisface, cu condiţia să nu-mi ceară luna de pe cer!
Deşi pare greu de crezut, acel om bun s-a ţinut de cuvânt.
Veniră într-o zi mai mulţi supuşi de la periferie cu doleanţe.
– Ce vreţi? – îi întrebă, tratându-i oarecum în grup.
– Sunt dările prea mari! – răspunseră aceia.
– Aveţi dreptate într-un fel, vă voi despovăra… Eutanasiaţi-i! – se adresă străjerilor.
– Nu vrem să fim eutanasiaţi! – răcniră câţiva.
– Atunci, omorâţi-i în chinuri… – admise stăpânul cu blândeţe.
Ceva mai comentară aceia, însă ar fi fost a treia dorinţă şi, din principiu, omul cel bun şi drept nu îndeplinea decât două.
Oricât o lungiră călăii, deznodământul tot sosi în câteva zile, astfel că nemulţumiţii dispărură, la fel cu nemulţumirile lor. Cetatea, însă, nu prea resimţi lipsa acelora, deoarece se bucura de o natalitate bună.
.
Recomandări: Caius, Carmen, Gabriela Savitsky, Simon, Zalmoxys, Bogdan Onin, Ragnar, Dumitru Agachi, Gabi123, Mirela Pete, Nea Costache, Sophie.
Comentarii recente