Întâmplându-se să n-am chior[1], am ieşit în toiul nopţii la benzinărie, în ideea că aproape întotdeauna găseşti un fraier. În salonul pentru fumători se aflau doar câţiva troglodiţi necunoscuţi, cărora însăşi doamna ministru al Turismului le sugera că ar face mai bine să meargă la muncă.

– S-o fuţi pe mă-ta! – fu reacţia unanimă, reacţie la care n-am participat, părându-mi excesiv de trivială şi, în plus, dificil de realizat tehnic.

Observând atitudinea mea diferită, doamna mă întrebă:

– De exemplu, dumneavoastră ce muncă vă place să faceţi?

– Niciuna! – răspunsei cu sinceritate.

– Bine, dar… din ce vă întreţineţi?

– Când am nevoie de ceva, ies în oraş şi întotdeauna găsesc câte o paraşută dispusă să cotizeze.

– Interesant! Aţi dori să-mi spuneţi cum procedaţi?

– V-aş spune, că nu-i un secret, da’ aşa, pe uscat?…

Doamna înţelese aluzia şi în curând avui o sticlă de coniac Martell, o cafea şi două cutii cu ţigări de foi Candlelight Corona Brasil. Aşteptă să iau o gură de coniac, apoi mă întrebă:

– Şi ce le zici?

– Cui? – întrebai, căci uitasem discuţia prealabilă.

– Paraşutelor…

– A, ălora… Păi, ce să le zic, delirez şi eu ce-mi trece prin minte. Iniţial, le spun că-mi vine greu să vorbesc pe uscat. Apoi, când se umple masa, turui despre una-alta. Dacă nu le interesează, treaba lor, eu mi-am atins scopul oricum.


[1] Expresie având înţelesul de a fi lefter, a nu avea bani. Nici un fel de aluzie la domnul preşedinte!

.

Recomandări: Almanahe, Anacondele, Dana Pătrănoiu, Ela Roseni, Fewstuff, Gabi123, Gabriela ElenaGabriela Raza, Imagini, Rokssana, Schtiel.

Anunțuri