Foto: Mirela Pete

Pentru a-mi scoate din letargie concitadinii şi a-i obliga să gândească, am ieşit într-una din zilele însorite însoţit de-o lanternă în stare de funcţionare. Urma ca trecătorii să mă întrebe, uimiţi, ce fac cu lanterna pornită în plină lumină, la care eu le-aş fi dat răspunsuri înţelepte. Din nefericire, primul care se apropie fu Cornel, acesta începând conversaţia:

– Ce faci, cauţi un om?

– Da! – i-am răspuns, cam dezumflat. De unde ştii?

– După lanternă… Las-o moartă, e veche, nu mai ţine…

– Ştiai tu poanta!… – am replicat, încercând să mai dreg ceva, deşi decepţia mi-era una nu tocmai măruntă. Dar, sunt mulţi cei care n-o ştiu… Uite, s-o întrebăm pe doamna care vine!

Cum doamna în discuţie se apropie suficient, o chestionai:

– Doamnă, ştiţi de ce mă aflu aici cu lanterna aprinsă în miezul zilei?

– Nu ştiu, şi nici nu mă interesează! – răspunse doamna, adăugând ceva destul de nepoliticos.

Observând o anume insinuare în privirea lui Cornel, plusai:

– Ce vrei? E femeie… Ce ştiu astea, în afară de cratiţă? Uite, vine un domn, să-l întrebăm şi pe el…

Ajungând domnul la distanţa cuvenită, repetai întrebarea adresată doamnei dinainte, reformulând-o:

– Stimate domn, de ce credeţi dumneavoastră că folosesc lanterna în plină zi?

– De bou ce eşti! – răspunse domnul, văzându-şi de drum.

Cornel avu un rictus greu definibil, şi-mi spuse pe ton rugător:

– Hai, mă, bagă dracului lanterna aia undeva, că râde lumea de tine!

– Nu râde nimeni! – ripostai, dar, un grup de pe trotuarul de vis-a-vis ţinea să mă contrazică.

Prinzând mimica lui Cornel, mă încăpăţânai:

– Nu-i vezi că-s nişte puşti? Ce ştiu ei? În capul lor e numai hip-hop!

– Mă rog, nu-s toţi înţelepţi ca tine… – admise Cornel. Dar, ascunde naibii lanterna aia, că mă faci şi pe mine de rahat! Hai, mai bine, să bem ceva…

Cedai, în cele din urmă, şi ne-am dus la Dinar. Aici, după coniacul cel de toate zilele, consimţii că Diogene a fost un zevzec, ca şi Socrate, de altfel.

– Dă-i încolo! – făcu Cornel. Noi să fim sănătoşi!

Şi închinarăm a nu ştiu câta stacană…