Foto: Alice Drogoreanu
.
Erau odată un bărbat şi-o femeie care, rămânând văduvi, se recăsătoriră unul cu celălalt aducându-şi laolaltă şi câte-o fată din prima căsnicie fiecare. Fiind ei cam de vârsta a doua, dracii de copii de pe stradă le ziceau moşul şi baba, măcar că era în aceasta o exagerare evidentă. Cât despre fete, iată: Fata babei era neasemuit de rea, puturoasă de leneşă, balcâză ca un cur de maimuţă, zgrunţuroasă şi răstită la vorbă şi, în plus, rapidistă. Fata Moşului, în schimb, era bună la suflet ca pita caldă, vrednică la tot lucrul, frumoasă precum o cadră – cât dacă la soare priveai cam anevoie, la dânsa ai fi tras cu ochiul în toată vremea -, cu vorba mieroasă şi blândă, posedând o cultură vastă şi fiind, aşa cum se cuvine, utistă.
Da’ vezi că baba n-o prea vedea cu ochi buni pe fii-sa vitregă, aşa că mereu îi zicea moşului s-o mai mătrăşească de-acasă, trimiţând-o la produs. Mai mototol de felul său, moşul se prinse la vorba babei, începând să bată apropouri fine faţă de fiică-sa, până ce aceea plecă în lume.
Ieşind fata din cetate, dădu curând peste-o fântână nămolită, cu ghizdurile năpădite de buruieni şi, în general, într-o vădită stare de depreciere.
- Fată bună şi frumoasă, nu trece aşa pe lângă mine! – o agrăi fântâna. Adu-mi oareşce îmbunătăţiri, că şi eu ţi-oi da apă bună la întoarcere…
Fata o privi cu milă şi-i răspunse:
- Vezi că n-am la mine nici foreză, nici mistrie, nici materiale de construcţie! Cum să te repar? Poate, când oi veni… Cât despre apă, mă descurc.
Mai merse fata, şi dădu de-un păr năpădit de omizi, care-o rugă la rându-i să-l cureţe, făgăduind pere aurite şi zemoase oarecând. Fata dădu un bobârnac unei omizi ce tocmai da să se suie pe trunchi, dar argumentă că ar fi dificil să facă mai mult, neavând nici scară, nici pompă de stropit.
Ceva mai încolo, fata întâlni un cuptor năruit, însă nu-l putu ajuta nici pe acela, din pricini similare, nefiind pregătită pentru astfel de intervenţii.
Ajunsă în pădure, tânăra dădu peste casa Sfintei Vineri şi se băgă s-o slujească. Mergând a doua zi Sfânta la biserică, îi zise să aibă grijă de copiii ei, dându-le bucate din tărâţe nici calde, nici reci, şi să le mai caute prin blănuri de cele lighioane nedorite.
Rămasă cu jivinele, căci jivine erau copiii, fata uită sfaturile Sfintei şi făcu aşa cum ştia ea mai bine. Scoase din raniţă şi vaccină jivinele cu Nobivac, le dădu Caniverm intern şi Bancid împotriva puricilor şi căpuşelor, apoi desfăcu plicuri, pungi şi conserve de Wiskas, Chappi, NaturalMix şi le dădu copiilor, animalele mâncând cu poftă. Când se întoarse Sfânta de la biserică, toate spuseră cât de mulţumite sunt, rugând ca aşa să fie ospătate întotdeauna. Sfânta Vineri îi zise fetei să intre într-o cămăruţă şi să-şi aleagă ce i-o place de-acolo. Fata zări numeroase cutii şi lădiţe frumos lucrate, însă, modestă, alese doar un pliculeţ îngălbenit de vreme. Se uită Sfânta Vineri cam chiorâş:
- Apoi, acela-l aleseşi? De ce n-ai luat o cutie din cele frumoase?
- Mi-o ajunge – zise fata -, şi-aşa n-am făcut mare lucru.
Bătrâna nu avu ce zice, iar fata porni către casă.
Chiar la intrarea în pădure, un supermarket ademenitor o uimi pe fata Moşului, cu atât mai mult cu cât nu-l zărise la sosire. Deschise plicul şi descoperi un card VISA. „Poate mi-o ajunge de ceva mărunţişuri” – îşi spuse, intrând în prăvălie. Aici, pe lângă un autoturism Audi A6 Allroad, îşi mai cumpără una-alta. Pornind către casă, zări cuptorul – plin de pâini coapte de astă dată -, însă n-o interesă detaliul, având în portbagaj pâine pe vatră de la supermarket. Ignorat, cuptorul se nărui cu totul. Ajunsă în dreptul părului, plin de roade acum, fata tocmai mânca o minunată pară importată din Grecia, astfel că pomul se scutură tot de invidie, iar lemnul i se uscă. Mai încolo, fata desfăcu un pet de Izvorul Minunilor, iar fântâna se înnămoli şi surpă toată de ciudă.
Sosind acasă, fata-i povesti tatălui său prin ce trecuse, şi-n partea lor de casă începură lucrările de reabilitare termică, trase apă, îşi făcură centrală termică proprie, înlocuiră vechile fereşti cu termopane, plasară câte-o plasmă cu diagonala de 1,20 în fiecare cameră, traseră cablu cu internet şi multe altele, astfel că baba şi fiica cea balcâză erau în toată ziua roase de pizmă.
.
Dispuşi la cumpărături: Adele Onete, Ziarul, Andi Bob, Nataşa, Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Tanya, Carmen Negoiţă, Supravieţuitor, Mirela Pete, Gabi123, Gabriela Elena, Cristian Dima, Ana Usca şi Vania.






Noi 13, 2010 @ 09:34:50
Nu mai pot de ciuda.Sunt invidioasa de m-am inverzit toata.
Ce sa fac da-s fraiera?
Imi place povestea asta adaptata vremurilor in care traim, dar ma si intristeaza.
Noi 13, 2010 @ 09:39:58
Noi 13, 2010 @ 09:49:50
Doar cei care n-au relaţii la Sfânta Vineri sunt trişti…
Fata Moşului - Ziarul toateBlogurile.ro
Noi 13, 2010 @ 10:11:16
Noi 13, 2010 @ 10:19:53
Frumos articol, dar nu vreau sa te intreb cum te-ai gandit sa-l scrii.
E foarte interesant, bravo
Noi 13, 2010 @ 10:27:32
Mi-a venit ideea în vreme ce eram la shopping. Şi cumpăram, şi cumpăram…
La urmă, mi-am luat şi-o merdenea,
Silavaracald » La mulți ani, prietene!
Noi 13, 2010 @ 10:27:43
Noi 13, 2010 @ 11:04:10
He-hei… si sa vezi amu câti flacai or suna la usa-capitonata a mosului, sa ceara de nevasta pe fata acestuia
Noi 13, 2010 @ 11:09:43
Noi 13, 2010 @ 11:16:58
Avuse doritori şi-nainte, da’ de-acum cred că va fi puhoi!
Noi 13, 2010 @ 11:24:40
Uite, că se poate, ca o tânără fată, dacă dă peste Sf. Vineri, să se îmbogăţească, fără a cădea în ipostaza de obiect de consum…
Noi 13, 2010 @ 11:31:07
Important este şi să ai conserve pentru animale în permanenţă la tine…
Noi 13, 2010 @ 12:12:24
Noi 13, 2010 @ 12:12:24
Noi 13, 2010 @ 12:58:39
Mult mai realista decat varianta initiala. Oare înainte de viata asta, fiecare din noi a fost personajul unui basm?
Noi 13, 2010 @ 13:09:56
Nu ştiu, eu am devenit personajul multor basme în timpul vieţii actuale, pregătindu-mă să intru în legendă…
Noi 13, 2010 @ 20:47:50
Vania, e printre cele mai bune, și n-o spun așa, de amorul conversației, chiar e bună. De data asta e mai mult decât o fină ironie, concurează multe ”foi” care se vor pline de haz, miez și satiră, ca să nu zic și umor. E faină și bine ancorată-n timp și spațiu.
Cât despre plicuri de Kitecat etc, întotdeauna am la mine, Sfânta Vineri să fie pe-aproape și-am rezolvat problema!
Că veni vorba: fată de moș din povestea originală era cam toantă, a muncit ca o sclavă pe lighioanele alea!
Noi 13, 2010 @ 20:52:20
Erau alte vremuri, acum nu mai munceşte nimeni inutil…
Noi 13, 2010 @ 22:58:23
Noi 13, 2010 @ 23:07:31
Noi 13, 2010 @ 23:53:55
Noi 14, 2010 @ 01:02:15
Neliniştitu' » Post Topic » Cu coteţu’ la vedere
Noi 14, 2010 @ 01:10:35
Noi 14, 2010 @ 02:01:25
Noi 14, 2010 @ 02:02:17
Totuşi, dacă era un card de credit, e nasol. Vine şi vremea rambursării.
Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 25 | Ioan Sorin Usca
Noi 14, 2010 @ 08:25:51
Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 144 | Ana Usca
Noi 14, 2010 @ 08:32:08
Noi 14, 2010 @ 08:34:35
Nu, cât e acolo, atâta cheltui, nu-i fata aşa naivă!…
Tweets that mention Fata Moşului | Ioan Usca -- Topsy.com
Noi 14, 2010 @ 15:37:38
Noi 14, 2010 @ 16:11:16
Noi 14, 2010 @ 16:11:49
Boală grea | Raza mea de soare
Noi 14, 2010 @ 19:48:36
Noi 15, 2010 @ 13:44:42
Seamănă cu Oana fata asta din poveste…
Nu cumva scrie şi romane dark fantasy?
Noi 15, 2010 @ 14:51:59
Nu ştiu, trebuie să mă informez…
Noi 19, 2010 @ 22:15:33
ai matrasit bine povestea
descurcareata fata mosului asa cum o stiam de cand eram mica!