Ieri am avut surpriza neplăcută de a-mi găsi ocupat separeul de la Sabres. Din priviri, l-am întrebat pe ospătar: „Ce-i cu ăsta aici?”  Printr-o gestică inventivă, mi-a răspuns: „Ce să-i fi făcut? Plângea…”

Cum un bărbat care plânge este, totuşi, la fel de interesant ca o femeie beată, hotărâi să-i ţin companie, mai cu seamă că separeul îmi revine de drept. Avui o nouă surpriză recunoscându-l acum pe Radu Tudor, analist militar – şi nu numai – la Antena 3.

– Ţe plîndzi? – îl întrebai în armână.

– Cum s-nu plîngu? Nu vedzi tu ţe laiat hiu? –  răspunse.

– Totuşi, care-i chestia? – insistai, dând-o pe româna majoritară.

– Uniunea Sovietică… – gemu analistul.

– Mda… Ce-i cu ea?

– S-a desfiinţat! – reuşi să articuleze întristatul om de televiziune. Acum, ce-o să mai facem noi la Antena 3?…

Îi făcui semn ospătarului din priviri că plânge masa, adăugând un gest discret cu sensul „îi pui lui la notă”. Fără să mai întrebe, ospătarul aduse coniac Martell şi-o tavă cu delicatese asortate.

– Păi, de când există Antena 3, tot desfiinţată aţi prins Uniunea Sovietică – reluai discuţia de acolo de unde fu întreruptă.

– Da, dar acum am conştientizat asta, căci ne-a atenţionat domnul preşedinte!…

Într-adevăr, era o problemă. Cam pe la a treia sticlă de Martell îmi veni şi soluţia:

– Lasă, nu te întrista! Vom reface imperiul, mai mare decât a fost. La Kremlin va veni în curând un Ţar pravoslavnic, iar România, Bulgaria, Turcia, ţările scandinave vor fi gubernii…

– Şi domnul preşedinte? – întrebă convivul, care achită şi pastrama de rechin.

– El? Va fi, cel mai probabil, detaşat la Canalul Göteborg – Alma-Ata.

Ideea ne-a înveselit, astfel că trecurăm la desert, tocmai când muzicanţii atacară Quel Sguardo Sdegnosetto. De Monteverdi.

.

Recomandări: Clipe de Cluj, George Valah, Imagini, Luna pătrată, Rokssana, Schtiel, Tanya, Teo Negură, Zalmoxys.