– O baie! – îşi zise Aurel, după ce primi propria sa cabină.
Nici într-un hotel de două stele nu ar fi găsit aşa condiţii! Măcar că fusese primenit la repezeală, acum se putea lăfăi în apă caldă. Şi-ar fi dorit, ca totul să fie perfect, să aibă indieni şi cowboy de plastic aliniaţi pe marginea vanei, ca apoi să regizeze lupte, partide de înot şi alte prostii.
„Camera îşi are propriul replicator. Ia să încerc!”
Se apropie de firidă şi murmură:
– Vreau cowboy şi indieni de plastic, cum se făceau în anii ’70!
Nu se ştie cum, replicatorul răspunse:
– Aici e pentru mâncare! Bine că nu ceri prezervative!…
– Atunci, o halbă cu bere Chimay.
– Blanche?
– Nu, Chimay.
– Aia am priceput, da’ te întreb de care Chimay vrei!
– Belgiană… – făcu Aurel, căci nu pricepea nuanţa.
Replicatorul oftă şi-i puse el o halbă de bere cum crezu de cuviinţă. Pentru pământean, după patru ani de apă, oricum era prea mult.
Deşi-şi spusese să nu se mai lase influenţat de Star Trek, în gândul său Aurel tot de acolo se inspira când era să-şi evalueze noile cunoştinţe, doar că n-o mai făcea cu glas. Pentru el, pe navă erau klingonieni, vulcanieni, bajorani ori ferengi, iar personajelor le spunea Spok, Worf, T’Pol, Dax sau Kira, după cum i se năzărea că seamănă. De altfel, extratereştri i-au explicat că s-ar fi prezentat, dar oricum aveau nume exotice, iar traducătorul automat se împotmolea când era să echivaleze numele de prin cine ştie ce galaxii cu expresii româneşti.
Învăluit de apa verzuie – căci pusese spumant din nişte alge provenite din galaxia Eso -, Aurel pufni în râs. Între timp, aflase echivalentul pentru T’Pol, cum îi spusese el femeii fascinante care-l întâmpină.
– De fapt, i-am zis-o bine! – mai chicoti.
– Ce faci? Bei singur şi te gândeşti la T’Pol? – auzi un glas de femeie.
Nu era vulcaniana, ci în cabina sa se strecurase neauzită cea pe care o numea în gând maior Kira.
„Bună şi asta! Subţirică, mlădie, armonioasă, doar că are chestiile alea la nas! Ei, şi? Dacă era epigramistul Pătru Chira, omonimul ei cu grafie diferită, parcă nu era tot năsos? Plus că asta sper că are ceea ce epigramistul n-are!”
– Hai şi tu! – răspunse, cu oarecare întârziere.
Bajorana, ori ce-o fi fost, îşi scoase costumul. Aurel mulţumi Cerului, căci nu semăna deloc, dar deloc, cu Pătru Chira, ci era cam aşa cum îşi dorise.
– Să-mi pun şi eu ceva de băut… – mai amână femeia momentul beatitudinii.
Gabriela Savitsky
sept. 18, 2012 @ 09:48:36
Ce vise extrasenzoriale are Aurel…
De care bere a primit, nefiltrata?
Vania
sept. 18, 2012 @ 10:00:44
Nefiltrată şi cu viermi, din cea mai bună!
ifim
sept. 18, 2012 @ 10:38:01
Vania, nu crezi că e o oră cam matinală pentru asemenea postări, chiar dacă personajul este simpaticul şi încă terestrul Aurel?! Mă gândesc la cei care accesează de pe calculatorul de la serviciu, de fapt, la şefii lor. Căci e posibil să scadă productivitatea muncii. Sau poate că o eficientizează, naiba mai ştie, căci mă bruiază replicatorul.:)
Vania
sept. 18, 2012 @ 10:50:07
Un replicator bun eficientizează tot!
Aveam o tara scumpa si mandra – Avem nevoie de un lider puternic « Hai ca se poate!
sept. 18, 2012 @ 14:23:20
Theodora
sept. 19, 2012 @ 00:03:48
Baie, bere, alge provenite din galaxia Eso si maior Kira???
Nu este prea mult pentru Aurel?
Vania
sept. 19, 2012 @ 07:21:06
Ba, a cam exagerat!…
Misiunea – 4 « Ioan Usca
sept. 20, 2012 @ 06:40:15
mercadeo en linea
sept. 23, 2012 @ 04:50:51
Una din hărţile publicate de SDSS arată circa 67.000 de galaxii (o găsiţi aici în original http://www.sdss.org/news/releases/galaxy_zoom.jpg ), situate faţă de planul ecuatorial al Pământului. Această hartă arată ca 2 felii de pizza, datorită faptului că galaxia noastră împiedică vizualizarea a unei bune bucăţi din cer (la mijloc). Fiecare punct reprezintă câte o galaxie, iar toate împreună par să formeze enorme structuri concentrice, sub forma unor felii de pizza, pornind dintr-un centru în care este localizată galaxia noastră. Oricum, densitatea distribuţiei galaxiilor descreşte, în general, odată cu depărtarea de centru, astfel contrazicând datele din cosmologia Big-Bang-ului. Şi asta pentru că într-un Univers imaginat de teoria Big Bang-ului, se presupune că densitatea de galaxii creşte odată cu creşterea distanţei. Dar se pare că lucrurile nu stau aşa.