Foto: Alex Mazilu

Gripa apicolă

– E pandemie! – se auziră zumzete de albine tinere.

– Ce-i aia? – întrebară altele.

– Nu ştim, da’ trebuie să ne mutăm.

Evbizia observă că două albine au ochii roşii, astfel că dădu alarma, cerând ca cele două să fie mutate în carantină, iar celelalte surate de pe nivel, după ce vor trece prin tinctură de propolis, să se mute pe fagurii superiori, zona periculoasă urmând a fi izolată. Printre albine circulau felurite zvonuri despre boală, cum că la început ai ochii roşii, apoi nu mai poţi zbura, încep să-ţi tremure picioarele, slăbeşti, urmând apoi deznodământul letal. Se mai spunea că agentul patogen fusese adus din Africa, locaţie vag cunoscută, de altfel, dar impunându-se interzicerea accesului în zona în care-au fost depistate cazuri.

– Da’ este pandemie, doamna Evbizia?

– Încă nu-i nici epidemie. Să sperăm că, prin măsurile luate, boala va putea fi ţinută sub control… – răspunse gardiana unor tinere, adăugând alte câteva norme de igienă ce vor trebui respectate, printre care dieta suna cel mai puţin ispititor.

Cum într-un stup, exceptând matca şi trântorii, restul populaţiei este androgină, ca să ne exprimăm cumva, glumele cu conotaţie sexuală nu prea sunt apreciate, mai mult trântorii uzând de ele, atunci când abuzau de hidromel. Uneori, şi câte-o matcă mai emancipată se dovedea slobodă la gură în acest sens, însă aproape niciodată în faţa lucrătoarelor. Astfel că expresia trântor trist, echivalată de unii cu umanul labă tristă, deşi se dorea peiorativă, nu vroia să spună altceva decât că un trântor oarecare este trist, cu sensul de antipatic, prisoselnic, adaos nu neapărat necesar.

– Trântori trişti! Dacă nu se amestecau beţivii ăia doi, nu mai trebuia acum să întorc stupul cu susu-n jos!… – îţi zise Evbizia cu obidă.

Regina, evident, află ultima despre boala depistată şi schimbările din stup, gardiana principală comunicându-i situaţia şi măsurile întreprinse pentru ţinerea sub control a focarului de infecţie. Meliferia păru a se fi gândit la altceva, în timpul acestei expuneri:

– Din câte-mi amintesc, nu te-a însărcinat nimeni nici cu consulturile medicale şi nici cu acţiuni de tipul The Beehive of Choice! Dimpotrivă, îţi cerusem un raport amănunţit al cheltuielilor, iar tu mi-ai adus o compunere literară în care vorbeai despre altceva, jignindu-l direct pe domnul Bozzor, aici de faţă, şi indirect pe mine, socotindu-mă suficient de proastă ca să mă duci cu vrăjeala… În schimb, Pettalia a declarat că a primit doar opt granule de polen, greieraşul Men susţine, sub semnătură, că a dorit să slujească Arta, fără nicio remuneraţie, iar bondarii care-au adus chibriturile susţin că s-au înţeles pe-un vas de hidromel şi-o gură de tinctură de propolis… Aşa că, nu prea iese socoteala. Lăsând mărunţişurile, nu rezultă în principal unde-s cei doi faguri cu miere polifloră!…

– Aş paria pe alţi doi faguri – interveni Fagure – că se află exact sub zona evacuată azi în mod intempestiv.

„Futu-i!” – îi veni Evbiziei în minte, în contradicţie cu întreaga gândire a unei albine. „Intempestiv! Se mai dă şi deştept, cretinul naibii! Trântor trist!”

Meliferia decise să se cerceteze zona în discuţie, avertizând-o pe gardiană:

– Sper ca acum să nu născoceşti şi vreun război nuclear!… Păziţi-o, să nu se mişte de aici! – le atenţionă matca pe celelalte gardiene principale, Apideea şi Floralia.