Foto: Alice Drogoreanu

.

Devenise evident pentru oricine că relaţia dintre Marcel şi Teodora scârţâie, ca să ne exprimăm cât mai delicat. Mai exact, Marcel nu era cu mult mai mult decât cârpa ei de şters pe jos, toate visele ori dorinţele sale fiind egale cu zero. Din nefericire, începu şi el să observe aceste detalii. Brusc, decise să treacă la contramăsuri:

– N-am să-i mai scriu capodopere! Să vadă cum e! Vrea cucoana să citească ceva de calitate? N-are decât să-şi scrie singură!…

Chiar dacă Teodora merita o corecţie, pedeapsa ne păru tuturor excesivă.

– Nici chiar aşa! – obiectarăm la unison. Nu poţi lăsa femeia pradă setei spirituale…

– Nu mă interesează! Am ajuns fraierul ei?…

– Totuşi, e disproporţionat… – căutarăm să-l liniştim cât mai atent cu putinţă deoarece, pe punctul de-a izbucni în plâns, camaradului începură să-i curgă mucii.

– Să fie! Nu m-a lăsat nici măcar să aduc un pisoi! Cică: ne cacă covorul! – băga-mi-aş să-mi bag în covoarele ei şi-n veselă şi-n mobilier şi…

– Încearcă să fii tu mai înţelept! Dacă ea…

– Nu vreau să fiu înţelept! Sunt un bou!

Deşi în gând îi cam dădurăm dreptate, îl luarăm pe altă coardă:

– Gândeşte-te, totuşi, la contemporani, la posteritate! E păcat să nu mai scrii!

– Ba, am să mai scriu, dar am să vă citesc doar vouă…

Se lăsă un moment de tăcere, apoi domnul plutonier-major Onici căută să pună accentele în modul potrivit:

– Bine, înţelegem că ai ceva cu Teodora. Dar, noi ce ţi-am făcut?

.

Deplâng greva lui Marcel: Carmen, Umograf, Gabi123, Supravieţuitor, Caius, Cristian Lisandru, Mirela Pete, Grişka, Theodora Marinescu, Cristian Dima şi Năbădăiosul, Popa Ţeapă, Ragnar.