Foto: Alex Mazilu

.

10.

 

– Cum facem echipele? – se interesă Crina, jurnalista cea roşcată, vibrând de dorinţa jocului.

– Mie mi-e tot una… – zise, posomorâtă, Oana, care-şi amintise de umilinţele din benzinărie.

– Joc eu în echipă cu Igor… – propuse Gabriela, mânată de dorinţa victoriei facile.

– Nu joc cu tine! – obiectă bărbatul. Mai bine, joc eu cu Crina, şi tu cu Oana…

– De ce? – întrebă blonda cea scundă, ştiind că a face echipă cu romanciera, aşa bulversată cum era, însemna să pierzi în mod programatic.

– Păi, dacă stăm faţă-n faţă – explică Igor tehnic -, cum te mai pipăi? Mă întind pe sub masă?…

Deşi amuzată de imagine, Gabriela mimă supărarea:

– Să-ţi iei gândul! Nu-ţi pui tu pe mine labele păroase şi năduşite! Joc eu cu Crina …

– Bine… – încuviinţă nefericitul, poziţia faţă de Gabriela rămânând tot cea preconizată de el.

Începând jocul, Oana greşi două levate, fiind evident că nu se putea concentra asupra cărţilor. La un moment dat, începu din nou să lăcrimeze:

– Mi-e dor de Piţi! – scânci.

– Aşa-i spui lui Sorin? – se interesă Crina, stârnind iritarea romancierei.

– Mai dă-mi pace cu Sorin al tău, Piţi e motanul!…

„Dacă nu mă-nşel – gândi jurnalista cea roşcată -, Sorin ar fi, mai degrabă, al tău!” – dar, delicată, nu mai zise nimic.

– Nu trebuie să plângi acum… – încercă Gabriela să o consoleze pe încercănata scriitoare. Te mânjeşti toată de rimel şi-ţi strici batistele… Lasă, dăm un telefon să ni-l trimită pe Piţi aici…

– Nu iese ăla din casă, că-i onanist! – obiectă Oana.

– Ei, şi? Uite la Igor, cât e el de onanist şi-a ajuns până-n Albena…

Bărbatul vizat simţi că demnitatea îi este rănită, astfel că replică:

– Dacă-s onanist, ce cauţi cu labele tale epilate şi uscate la mine pe picior?

– Îţi procuram material de labă, scumpule, nu-ţi fă iluzii!…

„Sper să nu-nceapă iarăşi!” – nădăjdui de doi bani jurnalista cea vopsită roşcat.

– Zău? Şi aseară, când… – începu Igor să replice.

– Să taci din gură! – i-o reteză scunda cea cu privire de veveriţă. Vezi, că aşteptăm după tine! Ce-ai încremenit cu cărţile-n mână?

„Tocmai devenise interesant! – îşi zise Oana cu regret. Ce-or fi făcut aseară?”.

Romanciera nu reuşi să se adune nici la turele următoare, spre satisfacţia celorlalte femei, din echipa adversă.

– Mă gândeam – spuse Igor după o vreme -, să-i ducă unul dintre noi un pachet lui Sorin. Ceva ţigări bulgăreşti şi-un ceai de sunătoare…

Oana se însenină brusc, ideea surâzându-i. Deşi nu cunoştea foarte bine psihologia celui aflat într-un arest, oricine putea să-şi dea seama că a primi ţigări de nefumat şi ceaiuri de nebăut reprezintă o umilinţă în plus.

– Ar merge, dar neîndulcit… – preciză.

– Normal că neîndulcit! – interveni şi Gabriela. Ar fi culmea, după ce te-a umilit în benzinărie, să-i mai pui şi zahăr! Poate domnul ar vrea şi-un plic şi jumătate, ca boierii!…

„De unde ştii tu cât zahăr îşi pun boierii?” – se întrebă Igor, mimând concentrarea asupra jocului. Veveriţa, însă, îl simţi şi-i trase un şut în fluierul piciorului.

– Asta ca să nu mai gândeşti necuviinţe! – preciză.

„Mai bine te lăsam să flirtezi cu Cal, şi-ţi arăta ăla necuviinţe!…” – gândi Igor, dar se potoli îndată, încasând şi cel de-al doilea şut.

– Mi-a venit o idee! – rosti Crina cu entuziasm. Ce-ar fi să ne vedem noi de sejur, ca şi până acum, şi să-l lăsăm pe Sorin să ajungă la proces? În timpul procesului, apare Oana tocmai la punctul culminant, când toate probele par a-l înfunda definitiv pe acuzat. Ar fi o lovitură de maestru, o bombă jurnalistică!…

– Ar fi… – spuse romanciera, cu jumătate de glas. Şi, după ce l-aş scăpa de la ani grei de puşcărie, m-aş pomeni cu el prin vreo benzinărie, că-mi aduce compot de vişine…

„Cam aşa e cu bărbaţii! – medită Gabriela. Cât mă chinui eu cu ăsta… Dacă nu l-aş ţine din scurt, nici măcar chiloţi curaţi nu şi-ar pune pe el…”.

„Bine că nu-s în arest! – mulţumi Igor Proniei. Că, din cum le văd de sensibile pe astea, acolo m-ar lua dracu!…”.

„Ăştia iar au schimbat vorba! – îşi zise Crina înciudată. Când să sparg şi eu piaţa cu un articol bombă, o apucă pe asta amintirile cu ceaiuri de nu ştiu care şi compot de vişine!…”.

În acest moment, Cal intră din nou intempestiv în cafenea, abordând eterna lui mină entuziastă:

– Nu-i ceva oficial, dar se pare că Poliţia s-a dumirit că nu Oana-i victima!

„S-a dus în pizda mă-si articolul meu!…” – se posomorî jurnalista cea roşcată.

.

Recomandări: Anacondele, Dana Pătrănoiu, Daurel, Deyya, Gabi, Gabriela Elena, Imagini, Lili, Mirela Pete, Schtiel, Ulise.