Deşi era convins că o ştie de undeva, domnul plutonier-major Onici nu reuşea să-şi amintească unde-o mai văzuse pe femeia din colţul sălii.

– Să fie de pe la Secţie?… Nu cred! Nu arată nici ca o infractoare, nici ca una care se ţine de reclamaţii şi nici poliţistă nu poate să fie, că ai noştri nu vin la Dinar, că le-a tăiat 25% din leafă…

– Poate primeşte şpăgi – propuse Caius o alternativă.

– Adică, dumneata insinuezi că noi am fi corupţi? – se supără domnul Onici. Cu astfel de zvonuri aţi făcut să-şi piardă oamenii încrederea în instituţiile Statului! Uite, eu de pildă… Am peste treizeci de ani în Poliţie, şi n-am luat şpagă niciodată! Că vrea unu’-altu’ să mă omenească, asta-i cu totul altceva! Să nu confundăm omenia cu corupţia!

Subiectul ne păru unul delicat, de vreme ce domnul plutonier uită pentru câteva minute până şi de obiectul interesului său. După un nou coniac, îşi reveni:

– Mă, da’ de unde-o ştiu pe asta?

Cum persoana vizată îmi era şi mie cunoscută, făcui exerciţiul să mi-o imaginez fardată diferit, şi deodată simţii iluminarea:

– A jucat în Hovanşcina!

– Chiar! – făcu, bucuros, domnul Onici. Dar, oare, ce rol avea?

– Marfa.

– Sigur era Marfa?

– Sigur!

– Bun! Că n-aş fi vrut să mă fac, naibii, de căcat şi să mă încurc cu vreo figurantă…

Cum domnul plutonier ştie să interpreteze foarte frumos aria lui Dosifei, lipeala între cei doi se realiză destul de uşor.

.

Recomandări: Clipe de Cluj, Cristi Milla, Gabriela Elena, Haicăsepoate, Imagini, Luna pătrată, Mirela Pete, Nea Costache, Ragnar, Rokssana, Răzvan Cătălin Rinder, Schtiel, Sophie, Supravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu.