Foto: Alice Drogoreanu

.

Se spune că, în vremurile de demult, oamenii trăiau zile îndelungate, aveau griji mai puţine şi mâncau mai sănătos. Asperităţi, totuşi, mai apăreau. Însă, cum ar fi dificil de făcut o prezentare exhaustivă a acelor vremuri, dată fiind şi sărăcia izvoarelor, vom spune mai bine o istorie pilduitoare, aşa cum a ajuns aceasta până la noi.

Cică trăia odată un flăcău pe numele său Caius. Multe lucruri vrednice de amintire nu săvârşi acela, până-ntr-o zi când, mergând pe malul lacului, o zări pe Zâna Apelor scăldându-se şi, vrăjit de pielea ei sidefie, de subţirimea trupului şi de părul ce-o împrejmuia în raze, simţi pe dată modificări profunde în sine şi noutăţi nebănuite în ajun. Cam pe-atunci trecu în preajma lacului şi zmeul Pogan. Zărind-o acela pe zână, îi strigă:

– Muie, fă, proasto!

Un val de indignare învecinat cu mânia îl răscoli pe băiat şi, dacă n-ar fi făcut pe el de frică, probabil l-ar fi pus la punct pe zmeu încă din ceasul acela. Aşa, alese să plece acasă pe furiş, iară zmeul, măcar că-l văzu tupilându-se, nu-i dădu atenţie.

Flăcăul se îmbăie, îşi puse pe el rufărie curată, scoase calul din grajd şi-l hrăni cu fulgi de ovăz peste care turnă lapte, se încinse cu paloşul rămas de la tatăl său şi porni să-i aplice o corecţie zmeului Pogan.

Însera când ajunse Caius la grota zmeului. Aici, numai ce hăuli o dată, chemându-l pe Pogan la bătaie. Zmeul, din nefericire, nu era singur, căci rânduise în acea zi un chef de chef, astfel că, zărind vreo douăzeci de zmei luându-se după el, voinicul socoti strategic să scape deocamdată cu fuga, urmând a se răzbuna ceva mai târziu. Cum făcu nu ştiu nici el, însă nimeri pe tărâmul sacru, spaţiu în care zmeii ori duhurile necurate se mişcă anevoie. Aşa, băiatul ajunse la o căscioară, unde-l întâmpină Sfânta Miercuri.

– Vină, feciorule, – îl îmbie sfânta – de te-i hodini oleacă şi ţi-i schimba pantalonii…

Într-adevăr, rufăria voinicului prinse din nou un miros neplăcut, ca să ne exprimăm eufemistic. Stătută, sfânta turuia în vreme ce băiatul se primenea:

– Oameni păcătoşi! M-au numit Miercuri după Mercur, ăla care se ţinea doar de bişniţăreli!…

– Nu după planetă? – căută băiatul să converseze.

– Aia-i numită tot după individ, ca şi metalul acela pe care, dacă-l inhalezi, dai în mintea Împăratului Roşu…

Caius încercă să schimbe vorba cu abilitate:

– Chiar, maică, ceva merinde nu ai pe aici?

– Nu am nimică, aici e obiceiul să se cam postească…

– Bine, miercurea, înţeleg! Da’ azi e luni…

– O fi fost acolo la tine, da’ aici e miercuri în toată vremea…

Poate altădată râvnise şi flăcăul la veşnicie, însă nu încremenită într-o zi de post. Astfel că-şi luă curând rămas bun şi se cam duse. Numai ce-o luă pe după un pâlc de copaci şi nimeri la casa Sfintei Vineri. Aceasta se plânse la rândul său:

– M-au numit după Venera, de zici că aici e spitalul de dermato-venerice!… Măcar, grecii-mi zic Παρασκευή (Paraskevi), adică pregătire

– E mai potrivit aşa! – admise Caius. De pildă, eu m-aş pregăti pentru masă…

Bătrâna înţelese aluzia, dar nu avu cum să-i fie băiatului de folos:

– Ehei, aici e zi de ajunare! Doar dacă-i merge la soru-mea mai mare…

Plecă băiatul şi de aici, ajungând curând la Sfânta Duminică. Aceasta-l primi bucuroasă şi, mai mult, cu bune făgăduinţi:

– Bine-ai venit, voinicule! Pari cam flămând…

– Chiar sunt! – întări Caius.

– Atunci, când ne-om întoarce de la sfânta biserică, rămâi la noi la prânz…

Neavând încotro, Caius merse la slujbă, asistând la Utrenie, apoi la Liturghie şi, când se ajunse la otpust, vlădica Lucian apucă să predice. După circa un ceas de turuială, zise prea sfinţitul:

– Un lucru aş mai adăuga…

– Să mergem la masă! – completă Caius, apoi leşină.

Când îşi reveni băiatul, Sfânta Duminică îl privea blând şi-i zise zâmbind cald:

– Uite că ţi-ai revenit! Păcat că ai fost leşinat, noi aşa de bine-am mâncat!

Destul de posomorât, flăcăul porni înapoi cătră lumea sa. Cum părăsi tărâmul sacru, cum îl înhăţă Pogan:

– Ia vino-ncoace, fraiere! Tu faci talente cu mine?…

Deşi încasă o bătaie straşnică, pentru prima dată se întâlni Caius cu Pogan fără să mai facă pe el, concluzionând astfel că postul îndelungat are şi avantaje, cel puţin unul fiind verificat pe propria-i făptură.

.

Au mâncat ceva mai bine: Ziarul, Gabi123, Adele Onete, Cristian Lisandru, Carmen Negoiţă, Elisa, George Valah, Adrian Voicu, Gabriela Savitsky, Teo Negură, Grişka, Simion Cristian, Amalgammax, Răzvanrc, Supravieţuitor, Mirela Pete, Ragnar, Cristian Dima, Gabriela Elena, Melami, Theodora Marinescu, UmografAna Usca, Vania, Nataşa, tizul Caius şi Orfiv.

 

Anunțuri