Foto: Alice Drogoreanu
.
Dacă, în general, socoteam Fizica drept un adaos nu neapărat necesar, de data aceasta ora se anunţa interesantă, deoarece urma să se efectueze un experiment prin care să se demonstreze nu ştiu ce. Contrar obiceiului, eram cât se poate de liniştiţi, detaliu care-o impresionă şi pe doamna profesoară Sanda.
Cum se întâmplă de obicei, doi dintre colegi nu fură la înălţimea momentului şi începură să-şi care pumni. Cum amândoi se numeau Doru, unuia îi vom spune Mitică, poreclă care, în zona de vest a ţării, a avut întotdeauna o conotaţie peiorativă.
– Voi ce-aveţi acum să vă bateţi? – se interesă doamna profesoară.
În loc să se oprească pur şi simplu din păruială, Mitică se simţi dator să răspundă:
– Doamna profesoară, Doru m-a făcut căcat, şi-atunci eu l-am băgat în mă-sa şi el a început să dea în mine…
– Cum? Cum? – dori doamna să audă mai bine.
– A-nceput să dea în mine… – reluă Mitică firul naraţiunii.
– Nu asta, partea de la început!
– Doru m-a făcut căcat, şi-atunci eu l-am băgat în mă-sa şi el a început să dea în mine…
Poate că Mitică ar mai fi repetat de câteva ori, dacă n-ar fi fost reacţia clasei. Niciunul dintre noi nu dorea să afle că Mitică e-un căcat ori că Doru a fost trimis în mă-sa, ci râvneam să vedem experimentul. Pe scurt, o vază era aşezată pe-o foaie de hârtie, profa susţinând că, dacă tragi foaia suficient de rapid, vaza rămâne nemişcată. Din cât o ştiam pe doamna Sanda de neîndemânatică, ne-ar fi mirat să-i reuşească experimentul. În plus, recunoscurăm cu toţii vaza şparlită din cabinetul de Română.
Spre bucuria generală, vaza nu doar că n-a rămas nemişcată, ci a căzut, în cele din urmă, şi de pe catedră, sfărmându-se în miriade de bucăţi. Urmând ora de Română, ne-am mai amuzat încă o dată când doamna Jeni ne-a întrebat dacă nu ştim unde-i este vaza. Singură Dana, şefa clasei, îşi plecă fruntea, stânjenită.
Fireşte, animozităţile dintre cei doi Doru fură date uitării, ele urmând să reînvie ulterior.
.
Recomandări: Eftimie, Gabriela Elena, Cristian Dima, Teo Negură, Caius, Adele Onete, Nea Costache, Haicăsepoate, Mihai Likar, Verovers, Cella, Gabi123, Link-Ping, Theodora Marinescu, Bogdan Onin, Zalmoxys, Paul.
Ioan Usca 
ian. 28, 2011 @ 08:27:06
ian. 28, 2011 @ 08:35:02
ian. 28, 2011 @ 08:43:23
Daca doresti link exchange cu http://ilujan.com adauga linkul meu pe blogul tau apoi anunta-ma printr-un comentariu pe http://ilujan.com/exchange ca sa te adaug si eu.
Nume: ilussion’s Blog
Adresa: http://ilujan.com
O zi buna!
ian. 28, 2011 @ 08:45:52
Experimentele, fie ele cele de laboratorul de fizica, au doza lor de risc iar diferendele dintre cei doi Doru, initial pline de animozitati, mediate de neindemanateca d-na profesoara Sanda, se vede ca vor fi de domeniul trecutului!
ian. 28, 2011 @ 09:23:23
Cei doi Doru cred că sunt bine şi azi, animozităţile încetând demult…
ian. 28, 2011 @ 09:45:27
Interesant experiment dar mai interesant este cel cu trasul, in viteza, al scaunului de sub fundul sefului.
ian. 28, 2011 @ 09:51:57
Pe ăla nu l-am încercat în şcoala generală…
ian. 28, 2011 @ 10:07:53
ma gandesc cum se transforma copiii dupa ani, si din „bataiosi” cum erau devin altceva. Personalitatea lor tumultoasa se imblanzeste. Unoeir, le mai sare mustarul si se intorc la faza cu orgoliile. Reactioneaza promt cand e vorba de onoarea lor. Nu accepta sa fie facuti de cacao sau bagati la origini. In schim accepta reduceri bugetare, salariale, de personal, de pensie. Unde se defecteaza oare mecanismul?
ian. 28, 2011 @ 10:29:07
Nu ştiu, însă dat fiind faptul că voi candida în 2012, îmi convine că oamenii sunt aşa cum sunt…
ian. 28, 2011 @ 11:23:31
Mmm, m-ai făcut să-mi amintesc de primul meu experiment privind fotosinteza.
După ce am pregătit foarte atent plantele, acoperind cu staniol decupat în mijloc câteva frunze, am uitat să pun plantele la întuneric, după cum se cerea. Nu pot să spun ce şoc am avut în faţa copiilor când nu „a ieşit” !!!
A fost o lecţie excepţională pentru mine, m-a învăţat mai multe decât am învăţat în toată facultatea. De atunci am învăţat să pregătesc orice foarte minuţios şi să verific dacă respect toţi paşii.
ian. 28, 2011 @ 11:33:45
Oricum, povestea e reală, chiar dacă le-am mai combinat, căci faza cu vază şparlită a fost în altă oră decât cea cu păruiala celor doi Doru…
ian. 28, 2011 @ 11:35:08
Am o dilema! Cine a sterpelit vaza? 😀
ian. 28, 2011 @ 11:37:00
Doamna Sanda, normal! Şparlea din orice cabinet uitat descuiat. Cum maică-mea preda Matematica tot acolo, aflam acasă şi din „culisele” corpului profesoral…
ian. 28, 2011 @ 11:43:08
Doamna Sanda era cleptomană sau nu dorea să strice lucruri proprii?
ian. 28, 2011 @ 11:48:58
Era cleptomană.
ian. 28, 2011 @ 12:08:52
experimentul acesta îmi amintește de un episod din liceu, în care un mitic (prospăt aterizat în școala noastră) s-a gândit să facă pe deșteptu’ cu un copil tare blând și tăcut de la noi din clasă. în pauza următoare copilul cel liniștit s-a dus la catedră, a luat scaunul de acolo și (fără a spune nimic) a început propriul lui test de rezistență a lemnului versus oasele celui care-l amărâse. s-a lăsat cu o exmatriculare (a inițiatorului acestui experiment), cu mâini rupte și cap spart (a miticului cu gura mare). aș paria că miticul și-a învățat lecția de a nu te lua de moții foarte tăcuți, proaspăt coborâți la șes din Munții Apuseni. sau poate nu?
ian. 28, 2011 @ 12:14:01
Miticii învaţă oricum mai greu. Mitică al nostru era relativ rezonabil, deşi nu cred că era mitic propriu-zis.
ian. 28, 2011 @ 12:44:50
Înseamnă că nu prea era invitată prin casele oamenilor, zic eu.
ian. 28, 2011 @ 12:50:57
Anca:
Cred că nu. Oricum, mai avea o particularitate: cum avea probleme cu Aritmetica, învăţa pe de rost problemele pe care le făcea la clasă…
ian. 28, 2011 @ 12:54:40
În anul 1 de facultate era un asistent cu care făceam noi un seminar. Cum eu sunt un drăcuşor şi pun tot soiul de întrebări capcană (din dorinţa de cunoaştere), îl derutam total. Începea să transpire, să se bâlbâie şi să spună că se va documenta căci problema e mai complexă. :))
ian. 28, 2011 @ 12:56:25
Eu aveam răspuns standard:
– Tu eşti aici ca să înveţi, nu ca să pui întrebări!
ian. 28, 2011 @ 12:58:20
Păi dacă-i seminar? La curs da, e o nesimţire să pui întrebări dacă nu ţi se permite. La orele de proiect, seminar, lucrări, laboratoare (mai ales în inginerie) mi se pare absurd (fără supărare) să nu se poată întreba.
ian. 28, 2011 @ 13:00:31
Eu socotesc nesimţire să mi se pună întrebări la care nu ştiu răspunsul…
ian. 28, 2011 @ 13:04:28
Fiecare are viziunea sa asupra anumitor lucruri. Eu foarte mult apreciez la un cadru didactic atunci când spune că pe moment situaţia îl depăşeşte dar se va documenta şi îmi va răspunde. Cred că am dat şi idei de noi teze de doctorat de-a lungul vremii. :))
ian. 28, 2011 @ 13:10:15
Ei, eu făceam mişto de unele colege de Religie, puse în încurcătură de întrebări simple, adresate de copii de gimnaziu şi-n strictă legătură cu lecţia predată…
Răspunsul „Tu eşti aici ca să înveţi, nu ca să pui întrebări!” îi aparţine unui fost profesor de la Teologia din Sibiu.
ian. 28, 2011 @ 13:15:25
Haha, foarte frecvent se întâmplă aşa ceva la orele de religie, în orice oraş, în orice şcoală.
ian. 28, 2011 @ 13:17:31
Nu chiar în orice şcoală, căci la un moment dat eram doar eu cu soţia într-o şcoală, şi noi suntem relativ pregătiţi.
ian. 28, 2011 @ 13:33:27
Asta e bine, mai ales că în zilele noastre e cam luată în batjocură de unii această disciplină. Un copil, adolescent, cu cât primeşte răspunsuri mai clare, cu atât va avea mai puţine motive să ia în râs.
ian. 28, 2011 @ 13:41:22
Păi, doar cecenii iau în râs învăţăturile sfinte! A fost şi-n Rusia un necredincios, dar a murit în chinuri…
ian. 28, 2011 @ 14:01:13
Noi,la o ora de fizica dintr-a opta, am incendiat laboratorul, tot in incercarea de a face un experiment, decat ca de data asta aveam la indemana o spirtiera si o cutie de chibrituri.Totul s-a petrecut sub privirile domnului profesor care ar fi jurat ca experienta de ani de zile nu-l va trada niciodata.
ian. 28, 2011 @ 14:24:06
Da, nu reuşesc experienţele întotdeauna…
ian. 28, 2011 @ 15:21:33
Mi-am amintit ca si profesoara mea de fizica era la fel de priceputa la experimentele de laborator si ii admiram perseverenta. Imi amintesc de un singur experiment reusit, freca cu o panza un baston de ebonita apoi se plimba prin clasa si ridica parul fetelor din cap. Era atat de fericita! ceva i-a functionat. 🙂
Mno…la fel problema de neindemanare, nu de stiinta, caci fiul ei umbla cu buzunarele de la sacou ‘cusute’ cu capsatorul. Nici de-atunci n-am mai vazut asa ceva.
Si, e drept, orice conflict iscat era trecut in derizoriu in comparatie cu extazul cu care ne pregateam pentru un nou experiment-esec. Super postarea ta.
ian. 28, 2011 @ 15:59:16
am trecut pe aici din obișnuință, nebănuind că nimeresc la o oră de fizică, în general greu de suportat pt mine;
aproape uitat experimentul, dar foarte bine cunoscută și re-simțită atmossfera; nu e târziu să îmi placă fizica, cred
Doru și Mitică ce au făcut, totuși, cu florile din vaza distrusă ? 😉
ian. 28, 2011 @ 16:29:47
Ulterior doamna Jeni probabil a bagat-o in ma’sa pe doamna Sanda
ian. 28, 2011 @ 17:20:23
Sophie:
Pare că însăşi Fizica se răzbună pe cei care-o terfelesc…
ian. 28, 2011 @ 17:21:24
Anamaria:
Sanda a şparlit doar vaza, fără flori. În poză e altfel, pentru efectul estetic.
ian. 28, 2011 @ 17:22:09
Lucius:
Posibil. Mulţi ani am mai ştiut câte ceva despre personaje…
ian. 28, 2011 @ 18:57:47
ian. 28, 2011 @ 20:42:55
Duzina de cuvinte. Un Fluture în weekend « Mirela Pete. Blog
ian. 28, 2011 @ 21:11:13
ian. 28, 2011 @ 21:23:38
ian. 28, 2011 @ 21:26:11
Imi placea si mie experientele la fizica si, mai ales la chimie.
Experimentul cu vaza l-am facut si eu. 🙂
ian. 28, 2011 @ 21:43:56
La noi, experimentul a reuşit plenar…
ian. 28, 2011 @ 22:09:04
Ce dornici de învățare erau elevii.Demn de toată aprecierea ! Bravo lor !!!
ian. 28, 2011 @ 22:20:28
Da, eram conştiincioşi!
ian. 28, 2011 @ 23:15:43
ian. 29, 2011 @ 09:49:13
D’apăi, cum ?
Din „Post” reiese că „totu-i pieritor”, doar la oameni … tinde să se contrazică ! „Noi” păstrăm de-a valma, folosind doar câteva procente „cenuşii”, doar, doar n’om pieri … acătării. Mai grav, băgarea de seamă, cleptomană … demonstrativ („experimentul” … telefonului mobil !!), ori declarativ („ţigancă împuţită”). Şi mai grav … ascuţirea COASEI şi utilizarea „spre verificarea rezistenţei … poporane”, tăind MASIV … mai peste tot !
… la o oră de chimie, pe timp de iarnă, la MANSARDĂ (acolo dedicaseră o sală fără sobă, drept Laborator), ‘profa’ ne-a pus să suflăm din răsputeri, preţ de câteva minute: „ca să încălzim AERUL” !!! Probabil prin „frecare”, desigur; căci trebuia, ca mai întâi … SĂ-L TRAGEM ÎN PIEPT !!!
~
Cornelius, 🙂
PS: … mişcarea browniană şi-a atins „SCOPUL” … pentru restul de 45 de minute … (toţi aveam paltoanele CU NOI !).
Totu-i cenuşiu: plumb (sicrie) şi plumbi (gloanţe), acolo unde NU-I … materie cenuşie ! ~,
ian. 29, 2011 @ 10:08:35
Eram prin anii ’70, nu m-am gândit la contemporaneitate…
Blog de blog 2010 | Raza mea de soare
ian. 30, 2011 @ 10:10:02
feb. 01, 2011 @ 12:18:17
Fizica, ce cuvant uraaaaaaaaaaat!
despre 2012
feb. 09, 2011 @ 00:45:25