2.

 

 

– Am transpirat ca o portocală! – oftă Roberta, trântindu-se pe scaun.

– Portocalele nu transpiră! – observă Sebastian.

– Poate-ai transpirat din cauză că eşti grasă – veni completarea lui Emil.

Grasă, adjectiv de gen neutru” – gândi Daniel, dar nu zise nimic, ci doar zâmbi. Îşi lucrase mult zâmbetul, pentru ocaziile în care trebuia să iasă în lume şi nu ştia ce să spună ca să nu pară tâmpit.

– Nu de aia – protestă Roberta -, da’ au fost şaptisprezece dansuri!

– Întâi, că se spune şaptesprezece, apoi, au fost doar patru. Aici poţi să numeri normal, că nu se votează nimic… – interveni Vasile, spre amuzamentul aproape general.

– Arăţi bine! – spuse la timp Traian, căci Roberta era pe punctul de-a izbucni în plâns. Cine ştie, poate că eşti diabetică. Ţi-ai făcut analizele?

– Nu – reuşi femeia să spună.

– Eu mi le fac anual. Mi-a ieşit că sunt apt de muncă…

– Adică, stai încă bine cu ficatul? – întrebă Sebastian, dar toţi îl priviră urât.

„Lingăii!” – îşi zise cu dezgust, dezgust sporit de simţământul că adeseori li se aseamănă.

– Eşti leoarcă! – spuse Elena către Roberta, după ce-şi mai puse o salată de boeuf. Eu am preferat să-l fac pe Vasile să năduşească.

– De la dans… – găsi acela o explicaţie.

– Şi pantalonii ţi s-au umflat tot de la dans? – îl ironiză Traian.

– De la Nights in White Satin

– Păi, nu mai purta chiloţi de mătase, ia-ţi de bumbac!

Mulţumită că s-a schimbat subiectul, Roberta mâncă câteva chiftele şi-şi puse un lichior de mentă.

– Acum, chiar că eşti ca o portocală! – remarcă Sebastian.

– Ţi-e rău? – întrebă Anca, văzând tenul colegei devenit portocaliu-verzui.

Roberta însă nu răspunse, ci-şi dădu ochii peste cap şi căzu, făcând să se zguduie întreg sediul partidului, amenajat pentru sărbătorirea trecerii dintre ani.

– Daţi-i să miroasă Uzo! – sugeră Anca, într-o deplasare în Grecia reuşind să se trezească astfel.

– E tardiv! – aprecie Vasile. Pulsul e zero, iar respiraţia nici măcar atât… Asta e, Dumnezeu s-o ierte!

– S-o ierte! – murmurară toţi.

– Spui tu câteva cuvinte? – îl îndemnă Elena pe Daniel.

– Da… Propun s-o mutăm în biroul organizaţiei de tineret. Sincer, dacă-o văd aici, nu prea mai am chef de petrecere.

– Să nu sunăm la 112? – propuse Sulfina. E mai bine să se spună că a murit în salvare, în timpul transportului…

– E miezul nopţii, cine crezi că-ţi răspunde acum? – zise Emil. Ei, la mulţi ani! Ţie, nu, că tu ai veşnicia înainte! – adăugă pentru Roberta.

– Nu încercăm, totuşi? – insistă Sulfina.

– Lasă, sunăm dimineaţa! Poate se mai adună până atunci… – o linişti Vasile.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Ela Roseni, Lilli, Karina, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Anunțuri