– E suspect, prea sunt urme de parcă le-ar fi aruncat cineva cu furca! – opină comisarul Tudose, după vreun sfert de ceas.

Echipa de criminalişti fusese anunţată că, pe strada Soroca, la numărul 11, apartamentul 11, s-a constatat un deces suspect. Victimei, C. G., bărbat în vârstă de 36 de ani, îi fusese strivită ceafa cu bătătorul de şniţele.

– Mda… – interveni celălalt comisar, Virgil. Bătătorul azvârlit ca la o expoziţie organizată de ICR, amprente cu toptanul, urme de tălpi de pantofi sport imprimate cu generozitate în băltoaca de sânge, fire de păr străine de-ale victimei şi-un scuipat pe duşumea… Mai urma să iscălească! Pare prea simplu…

Agenta Simona sosi cu cafeaua, căci se apucase imediat după pătrunderea echipei în apartament.

– Zahăr n-am găsit… – preciză.

Virgil făcu un semn din mână cu sensul de „las’că merge şi-aşa”. Important era să nu-şi aprindă ţigareta pe uscat. Sigur, era mai bine dacă ar fi găsit în imobil şi ceva tărie. Mânat de-un gând similar, Tudose căută pe balcon şi găsi câteva sticle pline cu ţuică.

– E faină! – aprecie puţin mai târziu. Parfumată, treizeci şi ceva de grade… Din asta, poţi să bei toată ziua!

Simona oftă, apreciind că va urma o nouă anchetă dificilă. „Când se pun porcii ăştia doi pe băut, nu pleacă până nu rad tot!” – îşi zise, nedreptăţindu-şi colegii care, deseori, îşi mai puneau din sticlele găsite şi pentru acasă.

– Să vedem ce are pe comp! – spuse Virgil, pornind calculatorul. De regulă, aici sunt stocate toate viciile persoanei…

– Sau însuşirile pozitive – completă Tudose.

– Nu cred că-i cazul la ăsta, uită-te cum arată! – aprecie celălalt comisar, destul de nenuanţat.

– Nu putem exclude nicio ipoteză! Apoi, după ce te face unul şniţel vienez, e greu să arăţi ca Jordi Savall…

– Ăsta cine-i? – întrebă Simona, făcându-şi colegii să-şi dea ochii peste cap, deşi Virgil făcu gestul din pur mimetism, văzându-şi colegul mai experimentat procedând la fel.

– Un tip – sosi răspunsul.

„La ce dracu mai intri în Poliţie, dacă în capul tău nu-s decât filme americane?” – se întrebă comisarul. În opinia lui Tudose, Cultura oferea răspuns oricărui caz. Werther, Hamlet, Raskolnikov, Lear, Edip, Smerdeakov, Cicikov, Orfeu, Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta, cam pe-aici găseşti orice mobil, orice imbold, orice împrejurare. În schimb, Simona ştia doar de Brad Pitt şi Julia Roberts! „Bine, cel puţin, că face cafea!” – se consolă Tudose, observând că Virgil s-a apucat să frunzărească bloguri.

– Bă, tu rezolvi crima ori te uiţi ce-a scris Chinezu?

– Imediat! – tresări Virgil, închizând browserul.

Pe desktop, în afară de Coş de reciclare şi Google Chrome, un singur folder, intitulat Muzică.

– Să vedem ce-o fi – mormăi Virgil, oarecum descumpănit.

.

Recomandări: Gabi123, Lili, Popa Ţeapă, Rokssana, Supravieţuitor, Theodora Marinescu.